Omniscienta romanului

Un observator fin ar putea concluziona destul de usor ca aceasta caracteristica este prezenta preponderent la "decretei".

Pentru cei trecuti acum de 30 de ani presupun ca este destul de usor sa rememoreze lectiile de istorie pe care le-au invatat in anii ’80. Mai dificil este insa a realiza ca in cazul in care te numeri printre acesti “copii facuti la norma” ai fost indocrinat pe parcursul acestor lectii de istorie cu formule de gen "dacii au fost cei mai viteji dintre traci ..." precum si cu istorii despre fapte de vitejie ale domnitorilor romani s.a.m.d., formule care din nefericire continua sa persiste in manualele de istorie post-decembriste.

Efectul acestei indocrinari este destul de evident pentru mine: romanii au ajuns sa se creada übermensch-ii care in adolescenta natiunii lor au pazit Europa de furia otomana de-a lungul intregului Ev Mediu.

De aici si rezultatul previzibil pe care-l poate oferi o gandire superficiala si anume faptul ca natiunile vest-europene, ajunse acum la varsta maturitatii, ne sunt datoare in corpore din punct de vedere moral pentru ca nu se inchina acum la Allah.

Un alt rezultat, la fel de previzibil, este ca orice oportunist agramat caruia ii curge scuipat din gura de prost ce e se "pricepe" la tot ce misca si tot ce zboara.