It’s time to change the game

The willingness to perform can be only eliminated ... altfel spus ma simt complet demotivat. In curand, birourile companiei la care lucrez se vor muta intr-un fel de parc industrial situat la vreo 10 km de Ploiesti ... iar aceasta miscare reprezinta pentru mine bomboana de pe coliva pe care i-am facut-o deja acestei companii, odata era una dintre cele mai vizibile din piata pe un domeniu cei drept destul de restrans insa extrem de profitabil. Partea buna a experientei mele cu aceasta companie a fost ca am reusit sa invat in 6 ani ceea ce altii nu or sa reuseasca sa invete in 15 insa este la fel de adevarat ca sunt frustrat deoarece nu reusesc sa-mi gasesc un job in alta companie oricat de multe eforturi as face.

In Romania zilelor noastre, HR-ul este din nefericire o sintagma lustruita care ascunde de fapt un Serviciu Personal prost cosmetizat in cadrul caruia sunt angajate preponderent persoane care nu se pricep la ceva anume si a caror ocupatie este in mod exclusiv angajarea afinilor iar middle-managementul in Romania este o gluma proasta perpetuata intr-un cosmar in care gasesti numai incompetenti, agramati si imbecili plini de ifose.

Citind prin tot felul de ziare si reviste despre carierele de success ale unora sau altora, cineva ar putea concluziona despre X, Y sau Z ca au avut bafta pentru ca au ajuns acum sefi, directori sau mai stiu eu in ce pozitii inalte.
Hai sa fim seriosi ... nimeni n-a avut nici o bafta. Nu poti sa ai atat de multa bafta ... matematic este imposibil. Toti sau aproape toti au profitat de “ceva” anume ... si nu pot sa fiu atat de naiv incat sa incerc sa consider acest “ceva” ca avand legatura cu experienta lor profesionala intr-o proportie covarsitoare.
Este evident ca nici una dintre aceste persoane n-o sa declare in articolele sforaitoare despre cariera lor fulminanta cum i-au supt-o directorului general, cum s-au folosit de falsuri ca sa acopere gauri in contabilitate sau ca sa primeasca rambursari de TVA, ca tac-su a lucrat in comertul exterior pe vremea lu’ Ceasca de-a putut el/ea sa faca in anii ’90 un MBA in U.S.A. ... cum au furat, au mintit si au calcat pe cadavre fentand legea si bunul simt.

Imi vine destul de greu sa cred ca am ajuns sa gandesc asta insa consider ca aceasta criza este cel mai bun lucru care s-a putut intampla si spun asta pentru ca o asociez acum unui instrument providential de modelare si optimizare.
In fericire pentru mine, revolta mea fata de sistemul P.C.R. (pile, cunostinte si relatii) perpetuat ubicuu in Romania, de la companii multinationale cu pretentii pana la firme de bloc, se indreapta rapid catre un deznodamant abrupt.

De ce ma chinui sa sar acest zid inexpugnabil construit de imbecili cu ifose pentru a-si apara locurile lor caldute cand pot sa-l ignor indreptandu-mi atentia intr-o alta directie?