Azi dimineata, Dna. M. mi-a spus ...

"Radu, te rog tine mainile pe volan cand canti!"

... sport extrem ...

De indata ce o sa realizezi ca in acest urias sanatoriu de boli mintale pe care il numim Bucuresti nu exista limite, ca "niciodata" nu exista decat pentru un scurt moment ... pentru tine lucrurile o sa inceapa sa mearga mult mai usor.

Si atunci cand ai langa tine pe cineva care ... de care ...

Banuiesc ca intotdeauna e important sa nu-ti pierzi speranta. Pentru ca s-ar putea ca intr-o zi ea sa se aseze la masa la care tu stai intr-o carciuma din Cismigiu si sa-ti traga una in ochi de nu te vezi. E doar un exemplu figurativ insa fenomenul se intampla atat de rar incat pentru nimic in lume nu l-as rata intr-un fel sau altul.
Ah ... un echilibru trebuie totusi pastrat pentru ca nu se poate inca trai cu aer, apa si soare.

O sa scriu o carte candva ... chiar o sa scriu ...

Pe de alta parte ...

... ajungand la concluzia ca orasul asta te dileste mi-am gasit o metoda inedita de a:
1. reduce stresul acumulat,
2. reduce timiditatea pe care o manifest in puseuri,
3. ma distra pe seama altor oameni care trec pe langa mine si fac ochii mari sau incep sa chicoteasca (gagicile evident).

Da!!! ... m-am apucat de cantat ... in masina. Insa nu tot timpul. Am momentele mele.
Iata cum interminabilele ore de cor la care am participat in clasa a 4-a isi spun cuvantul dupa 23 de ani.
... unii oameni carcotasi n-ar numi asta cantat dar ma rog ... e o chestie de ureche muzicala si adevarul este ca nu toata lumea o are. Urechea ... evident. Hi hi hi ... :P
Asa ca daca in peregrinarile voastre prin oras auziti un ticnit urland cat il tin plamanii in masina pe "Dau doua beri goale pentru una plina" sau "Should I stay or should I go" (ca sa numesc numai doua piese din repertoriu) ... ala sunt eu.
Cine se combina?

Am nervi ...

Am niste mari nervi. Boul pe bicicleta care mi-a taiat fata cand veneam azi de la serviciu nu prea are legatura cu asta. Norocul lui a fost ca s-a dat jos de pe bicicleta si a fugit.
Am io altele pe cap da's prea personale ca sa le spun.
Ba nu ... imi bag pula ... o sa le spun. Ma doare in cur. Ma doare chiaaaar fix in cur.
Deci ...
E vorba despre fosta mea prietena. Am scris in "Ultimii 13 ani din viata lui Razvan" (care sunt eu) despre situatia care a dus (peste 8 luni de certuri aproape zilnice) la despartirea noastra. O situatie tampita despre care n-am chef sa comentez acum.
Ne-am despartit in conditii mai putin amiabile in noiembrie 2005, cand eu eram la Londra. Dupa ce am venit in tara am inceput sa scriu pe w3blog.ro. Si oarecum ... restul il cunoasteti.
Sunt nervos pentru ca astazi am aflat ca e gravida. Si ca naste in decembrie. Pana mea.
Daca esti femeie ... o sa ma intrebi ... de ce puii mei m-am enervat. Daca esti barbat ... o sa te doara in pula. Ceea ce e si firesc si te inteleg ca si pe mine m-ar durea in pula daca imi spuneai ca fosta ta prietena (cu care n-ai mai vorbit de vreo cateva luni bune de zile) e gravida cu altul insa cred ca ar fi recomandabil pentru tine sa citesti ca sa vezi cum se schimba oamenii.
Nervozitatea mea a plecat de la faptul ca eu credeam ca am ramas in relatii de amicitie cu respectiva. Si amici fiind ... cam prin primavara ... o tot sunam in "sufocatorul" meu stil caracteristic sa mai iesim la o cafea sau prin oras la un suc.
Azi ca e ocupata ... maine ca e iar ocupata si n-are timp ... poimaine ca alearga ... pana mea.
Pana la urma ... i-am dat un telefon si am luat-o putin la misto intreband-o daca si-a facut prieten si daca e ala gelos si nu o lasa sa se intalneasca cu mine. La care singurul ei raspuns a fost : "ha ha" si "hi hi". Deci ... nici ca da ... nici ca nu. Concluzia o trageti voi.
Evident ... nu ne-am intalnit si am renuntat total sa o mai sun pana destul de recent adica pana ieri pentru ca imi trebuia o semnatura de-ai ei pe un act.
Evident ... tot ocupata. Ma rog ...
Azi dimineata ... m-am dus la Ploiesti si am zis ca hai sa trec si pe la ea pe la serviciu ca sa vad daca o gasesc. Era plecata si una din colegele ei de serviciu se scapa si imi spune ca e gravida si ca naste in Decembrie. Mi-a cazut fatza.
Acu' poate te intrebi de ce dracu' m-am enervat atat de tare ...
Ei bine:
... m-am enervat pentru ca in jurul meu toata lumea vrea sa faca, face sau are copii mai mari sau mai mici.
... m-am enervat pentru ca imi plac enorm copii si deocamdata relatia pe care o am cu soricelul sforaitor (care imi este foarte drag) nu ne permite sa facem un copil ...
... m-am enervat pentru ca trebuie sa stau singur in casa si nu am cu cine sa vorbesc adica vin acasa de la serviciu si stau ca boul si scriu pe blog in loc sa vorbesc cu iubi, sa facem treaba impreuna sau etc.
... m-am enervat pentru ca imi plac copii si eu nu am.
... m-am enervat ca fosta desi propovaduia corectitudinea ca axioma in relatiile inter-umane de orice natura ar fi ele, mie n-a putut sa-mi spuna in martie/aprilie (ultima data cand am vorbit cu ea la telefon) faptul ca are un prieten si e gravida lucru care ma face sa ma gandesc la alte alea dar le pastrez pentru mine si te las pe tine sa tragi singur(a) o concluzie. Presupun ca m-as fi bucurat mult pentru ea (si acum ma bucur insa e putin altceva asa cum cred ca ai reusit sa deduci pana acum) si as fi felicitat-o pentru ca stiu ca si ei ii plac copii foarte mult.
Si cand ma gandesc ca incepusem sa cred ca sunt eu defect in perioada in care aveam cu respectiva o relatie si imi reprosa zilnic situatia din "Ultimii 13 ani din viata lui Razvan" ... ceea ce ma face sa ma gandesc ca am fost un dobitoc batut in cap rau de tot pentru ca am iubit-o desi imi facea viata un iad si ca am pierdut aproape un an de zile ca un tampit.
Ceea ce ma mai salveaza acum de la starea asta de nervi este sa ma iau singur la bataie pentru ca ... te rog sa ma crezi ca sunt al dracu' de nervos ... n-am fost suficient de rapid ca sa-l prind pe dobitocul care mi-a taiat fata ca poate asa ma mai racoream si eu.
Oricum m-am racorit putin cand am scris asta.
Acum ma gandesc la soricelul sforaitor. Imi e tare drag.
D-na M. care merge cu mine dimineata la serviciu zice ca sunt picat in freza. :D
Of Doamne ...

Daca esti biciclist ...

N-am nimic cu tine, imi esti simpatic, cand stau la semafor si te vad in oglinzile retrovizoare sunt unul dintre cei care incearca sa-ti faca loc ca sa treci, am votat sa-ti faca pista de bicicleta in Bucuresti si mi-am dorit sa fie mai lungi decat mizeriile alea care le-a facut Videanu ... insa nu-mi taia omule calea la 15 metri in fata mea cand am 50 km/h. Ai toate sansele sa te intreb daca esti dement. Si daca imi mai spui ca ma bagi in pizda mamii mele ... ai 100% sanse sa opresc masina si sa-ti fut cel putin doua bucati sanatoase in gura. Si daca ti le fut cu picioarele ... sa nu te superi pe mine.
Atat iti spun. Nu te pune cu moldoveanul nebun.
In general moldovenii sunt pasnici si calmi si draguti si prosti si tot ce vrei tu insa daca l-ai prins pe unul cu nervii in pioneze, eu te sfatuiesc sa fugi. Nu mai sta la discutii ... tai-o.

Despre blog ...

Atunci cand scriu ... scriu impulsiv, de cele mai multe ori cu o energie data de frustrari nemarturisite pana atunci. Caut fraze care sa sune sforaitor, care sa socheze sau cel putin sa rezoneze in mintea cititorului (cel putin asa imi inchipui eu ca se intampla) insa nu o sa stau niciodata sa pigulesc fiecare fraza in cautarea greselilor gramaticale pentru ca n-am pretentia ca blogul asta e unul academic iar in plus de asta intotdeauna am fost de parere ca forma in care am reusit sa comunic o idee e mult mai putin importanta decat ideea insasi. Desigur ... nu cred ca ma inscriu in categoria cazurilor "patologice" de copii de liceu care vor sa fie "kewl" si "kre" tortureaza limba romana pana la desfigurare totala.

Blogul e un instrument multi-target de expunere publica ... un fel de "next level" al comunicarii on-line dupa mirc, forum sau chat. Indiferent ce spune unul sau altul, cumva vrei ca lumea sa stie ca existi, vrei ca ceilalti sa te "priveasca" ... sa te comenteze, sa-ti aprobe ideile si actiunile sau sa ti le contrazica. E drept ... iti trebuie un anumit curaj pentru a practica acest exhibitionism pretins intelectual chiar si in absenta posibilitatii ca respectivii cititori sa te poate identifica in lumea reala, desigur pornind de la premiza ca scrii despre lucruri personale si nu numai despre dileme existentiale referitoare la urmatorul telefon mobil/laptop pe care ti-l vei cumpara sau despre ultimile stiri din lumea mondena care oricum nu intereseaza pe nimeni decat in masura in care pot reprezenta subiectul unor discutii sterile atunci cand iesi in oras cu asa-zisi prieteni cu care nu gasesti alt subiect de conversatie, deci cu alte cuvinte nu cred ca mai e nevoie sa spun ca sunteti batuti in cap si mai bine stateati acasa ca sa nu-mi mai ocupati locul in carciumile care-mi plac. (Stiu ca ce am spus mai sus e un fel de teorie a apei calde pentru cei familiarizati cu fenomenul blog dar trebuia sa gasesc o introducere in problema.)

Problema mea e ca daca tot ai facut efortul de a-mi citi ineptiile, pentru numele lui Dumnezeu, comenteaza-mi ideile nu felul in care scriu. Cred ca e mai ok atat pentru mine cat si pentru tine sa-ti spun ce am in cap decat sa te iau cu vrajeala ieftina si cu lugu-lugu care sa arate bine pe dinafara si gaunoasa pe dinauntru.

Spre exemplu, cunosc cel putin un blog absolut privat (pe care am avut ocazia sa arunc un ochi odata la initiativa proprietarului) si pe care l-as citi recunoscator, in varful picioarelor, pe nerasuflate considerand fiecare insemnare un cadou pe care-l primesc personal. Asta pentru ca, in cazul meu, gasesc rar oameni care scriu si care au ceva de spus. Sa comentez o greseala gramaticala mi s-ar parea o blasfemie. Dar ... asta sunt eu. Nu oblig pe nimeni sa-mi adopte atitudinea. Banuiesc ca intr-un final e vorba de politete.

In rest, despre mine aflati ca sunt bine, sanatos si fericit, ceea ce va doresc si voua.