Curcubeu in spirale
Reintalnesc o femeie care imi place si cu care pot sa stau de vorba la infinit fara sa ma plictisesc, o femeie langa care nu simt clipele de tacere apasandu-ma, determinandu-ma sa spun rahaturi doar ca sa sparg linistea. Ma relaxez. Sunt multi greieri in jurul nostru. Povestim. Regasesc din cand in cand fragmente din cea care mi-o aminteam. Ma gandesc ca au trecut 10 ani. Candva imi spunea "Vai, Radu cum poti sa spui/ te gandesti asa ceva ... " ca raspuns la unele din angoasele mele. Acum ii spun eu. Cateodata roseste. Ma tachineaza. Radem. Bem amandoi ceaiul nr. 90. Afara e cald iar ei i se micsoreaza ochii. Isi scoate ochelarii si isi maseaza colturile ochilor cu degetele. E noapte si ii e somn. Asculta "Iubi" si nu stie cine canta. Eu uit si nu pot sa-i raspund. Conduc calm, sunt relaxat. Nu injur. Uit sa claxonez. Simt pentru o clipa ca vrea sa o tin de mana. Ezit si apoi imi pare rau. Vantul ii flutura prin par, rascolindu-l ... rasucindu-l ... amestecand-ul. Luam tigari si mergem sa bem o cafea. Ii spun ca n-as fi ezitat sa inchei intalnirea daca as fi simtit ca nu si-a pastrat sufletul. E surprinsa. Aleg cel mai lung drum catre casa ei. Se uita in urma. Sunt aici. N-am plecat. Sunt relaxat. Orasul e mort. Beau o bere si dorm 3 ore. Dimineata ma trezesc mahmur ca dupa o lunga noapte de betie. Sunt calm si zambesc.
