Catelul care l-a lins pe Jolly

Ultimul weekend la Vama Veche.

Saptamana trecuta, in weekend, am fost la mare cu Jolly, Jen, Midori si Aprilsea.
Vineri pe la 13:00 inca nu stiam daca merg. M-am hotarat in ultimul minut cand am aflat ca Mackerelfish nu mai vine. Imi faceam probleme ca nu o sa incap in masina si aveam si o stare psihica cam proasta.
Evident ... am plecat tarziu din Bucuresti, insa am reusit sa ajungem la fix in Vama. Adica exact atunci cand s-a inserat.
Starea psihica s-a imbunatatit pe drum si cand am ajuns in Vama eram ok. Eu, Jolly si cu Jen ne-am cazat la cort intins pe intuneric. A doua zi am observat ca il intinsesem intr-o mare gramada de cenusa dar, cum eu si cu Jolly suntem amandoi niste mari putori, ne-a fost lene sa-l mutam.
Aprilsea si Midori s-au cazat la Dambovicioara cu 300.000 lei / noapte camera cu baie si doua paturi.
Foarte multa politie. Ma rog ... jandarmi. Partea buna a fost ca am lasat multe chestii in cort si nu s-a atins nimeni de el. Partea proasta a fost ca a trebuit sa fim cat de cat cuminti dar am reusit sa ne canalizam energiile in alta parte asa incat nu au fost probleme.
Pentru ca stiam ca ma prinde soarele imediat, in cea mai mare parte a timpului am stat cu tricoul pe mine. Degeaba. M-am ars ca naiba pe umeri. Duminica seara poate am dormit 2 ore dar nu mai mult.
In rest ... peripetii ca de obicei.

Vineri seara am baut whiskey la Bibi si Jen ne-a bagat pe mine si pe Jolly sub masa. Unde am si dormit pana dimineata. A fost bine si racoare.
Sambata dupa-amiaza, Midori a castigat un pariu cu patronul de la Bibi si a urmat un ospat pantagruelic unde ... dupa vreo trei ore de mancat in continuu ... noi stateam cu burtile in sus si aveam dificultati in respiratie iar Midori baga la ghiozdan in continuare. Strasnica femeie. Nici n-ai zice. Hi hi hi ...
Jolly s-a ars si el. S-a dat cu iaurt pe spate si pe chelie. Dupa aia s-a dus sa bea. A venit inapoi in cort dupa vreo 10 litri de bere si a adormit. Peste noapte s-a trezit si incerca sa iasa din cort pe partea opusa. Era atat de disperat in incercarile lui de a iesi incat m-a trezit si pe mine. L-am indrumat catre iesire. A iesit din cort si cred ca a facut pipi pe masina lui. Nu l-am vazut ... nu detin nici o dovada insa asa presupun pentru ca masina lui era parcata exact in fata cortului iar ceea ce am auzit la putin timp dupa de Jolly a iesit din cort mi-a adus aminte de un zgomotul unui episod din copilarie cand faceam pipi pe o tabla zvarlita pe un maidan. Jolly neaga cu vehementa.
Dimineata, Jolly s-a intors si a dormit cu capul relativ afara din cort. Pe neasteptate, un catel vamaiot a venit la cort, i-a lins de pe chelie urmele de iaurt si a plecat. Am poze cu catelul. Jolly continua sa nege si acest episod.
Aprilsea a spart barca unor salvamari care nu o lasau sa inoate in larg. Aia au venit langa ea sa o roage sa se intoarca la mal ca sa poata sa-i taie chitanta pentru amenda iar Aprilsea a dat un pumn in carena, sub linia de plutire, aproape de chila. Socati de reactia lui Aprilsea, salvamarii au reusit pana la urma sa ajunga la mal insa aici ii astepta Jenica. A fost cam nasol dar pana la urma Jolly a creat o diversiune si am reusit sa fugim.
Eu am fost cuminte.
Apropo ... terasa Stuf nu mai exista. Jolly i-a dat foc ca sa ne scape pe noi din ghearele celor de la S.P.I.R. care sarisera in ajutorul salvamarilor.

O chestie ...

Azi dimineata, pe cand asteptam metroul ca sa ma duc la serviciu, m-a busit o idee. De fapt e mai mult un fel de iluminare. :)

Pana acum, obisnuiam sa impart bloggerii in "duri" si "geeksi". Ei bine, mi-am dat seama ca imparteala asta nu e buna. Mult mai adecvata ar fi o imparteala de genul "jurnalisti" si "scriitori". Nu imi pare rau ca s-au format aceste doua "curente". E un lucru absolut normal. Bloggerii s-au intalnit pana acum de multe ori. Ma rog ... cei care au vrut sa vina la intalniri ...
Daca la inceput pot spune ca era un fel de efervescenta - "oau, ma intalnesc cu bloggeri" - care ne unea, pe parcursul timpului aceasta efervescenta s-a diminuat intr-un mod firesc. Este o evolutie naturala. Oamenii au ajuns sa se cunoasca cat de cat, s-au stabilit simpatii si antipatii, s-au format grupuri.
Dar sa revenim la imparteala pe care am facut-o pentru ca as vrea sa explic pe scurt de unde si pana unde am ajuns la aceasta imparteala.

Blogger-ul "jurnalist" este un blogger cu o prolificitate zilnica. Respectivul isi scrie insemnarile asa cum ar scrie la ziar. Nu pot caracteriza insemnarile respective ca fiind lipsite de fond dar aceste insemnari azi le citesti si maine le uiti. Nu sunt insemnari despre sine, despre ce gandeste respectivul, despre necazurile si bucuriile lui ascunse ... nu sunt insemnari care sa "socheze" audienta prin indiscretia sau indrazneala cu care sunt scrise.

Pe de alta parte, un blogger "scriitor" este un blogger care scrie un fel de carte despre sine. Sunt insemnari destul de personale chiar daca unii le-ar caracteriza de exemplu ca simple frustrari si s-ar putea gandi "la ce imi trebuie mie sa citesc despre frustrarile unui om pe care nu il cunosc cand am si eu frustrarile mele si imi ajung?". "Efortul" de a scrie insemnari brutale prin sinceritatea lor este foarte rar apreciat de oamenii care au contact cu acest mediu blogger-esc. Pacat! Viata nu e chiar atat de roz asa cum pretind unii.

O alta constatare de-a mea este ca multe dintre blogurile "jurnalistice" sunt facute pentru simplu motiv de a promova persoana respectiva. Insemnarile sunt, mai mult sau mai putin, atent scrise astfel incat sa scoata la iveala un cumul majoritar de aspecte pozitive. Cu alte cuvinte, bloggerii de acest gen isi transforma blogul intr-un instrument de PR.
Acum ... na ... fiecare scrie ceea ce vrea si cum il taie capul insa in propriul meu creier, in conformitate cu ce inteleg eu prin blog ... blogul transformat intr-un instrument de PR mi se pare anomalie monstruoasa putand fi caracterizat ca un instrument de manipulare a unor persoane care nu te cunosc dar care te percep conform cu ceea ce scrii tu. Anomalia se pastreaza chiar si atunci cand toate insemnarile tale sunt bazate pe fapte reale. Se pastreaza pentru ca fiecare are pacatele lui si a prezenta publicului cititor numai chestii roz mi se pare o lasitate lucrativa.

Mie de la blog mi se trag multe lucruri. Am cunoscut persoane interesante, mi-am facut multi prieteni care nu se invart pe "orbitele mele personale", am devenit mult mai comunicativ dar in primul rand cred ca blogging-ul m-a ajutat sa ma simt bine in pielea mea ceea ce consider ca e foarte important.
Mi se pare absolut normal ca astfel de persoane "luminoase" sa aiba o groaza de cititori. La urma urmei, asta depinde de cat de bine stii sa te promovezi prin instrumentul tau de PR. Dar te rog nu mai pretinde ca ai blog. Poate sa fie orice altceva dar nu blog.

Am stat io si ...

... m-am gandit si am realizat ca insemnarea anterioara e o tampenie.

Cateodata sunt tare prost.

Cum ar fi daca intr-o zi ...

... as citi o insemnare pe un blog oarecare, insemnare in care cineva ma pune in discutie ca la sedinta de partid? (Stiu ca e un termen comunist dar altul mai bun n-am acu' asa ca trebuie sa te multumesti cu asta.)

Exista doua posibilitati.

Posibilitatea unu este aceea in care stiu ca sunt criticat pe nedrept. Si atuuunci ... [crescendo] ... as scoate "sabia dreptatii" (vorba lui Piticu' Gras) si i-as da cu ea in cap.

Bineinteles, in scris, cum ar veni!

Posibilitatea doi este aceea in care stiu ca sunt criticat pe buna dreptate. Si atuuunci ... [piano] ... as baga capul in pamant conform indicatiilor din carticica "Pozitia ghiocel la barbati", dupa care as spune ceva de genul "da. sunt vinovat. am gresit aici, acolo si dincolo." Pana mea ... da' as spune ceva ... acolo ...

Evident, acum ... na! ... nu toata lumea se simte atat de bine in pielea lui incat sa poata sa infrunte cu pieptul gol criticile injuste aduse de lumea rea, invidioasa pe succesele altora ... succese in munca, bineinteles.

P.S.: Aceasta insemnare face parte din ciclul "Bate saua sa priceapa iapa"® (marca traditionala de succes).

Intrebare pentru hidrotehnisti ...

... adica intrebare de baraj.

Poate se gaseste un suflet de om milos sa-mi explice de ce atunci cand scriu un post usurel ... asaaa ... de vara ... (ex. Bruzli vs Vandam) primesc o sumedenie de comentarii si atunci cand scriu posturi grele nene ... d'astea ... existentiale cum ar veni ... nimeni nu vrea sa comenteze.

Sunt usor nedumerit.

Bruzli vs Vandam

La sfarsitul saptamanii trecute, intampinand oarecari dificultati cu o aplicatie Java, o foarte draguta cititoare imi recomanda sa instalez Firefox. Mmmm ... am zis eu, usor refractar la programe "alternative" ... hai sa vedem despre ce e vorba.

Iata ca acum, dupa cateva zile de intensa folosire, pot sa declar cu mana pe inima ca Firefox bate la popoul gol IE-ul de la Microsoft.

Asa ca, pentru corecta vizualizare a tampeniilor pe care le scriu si datorita carora va sunt atat de drag, va rog sa folositi cu incredere Firefox, web-browser-ul dezvoltat de cei de la Mozilla, pe care il puteti gasi aici.

Oficial, imi pare rau!

Ieri incepusem sa scriu o insemnare despre un lucru care ma enerveaza pe mine. La doua click-uri distanta de publicare s-a luat curentul si, pentru ca am lucrat direct in editorul de la blogspot, am pierdut tot ce am scris.

Pe scurt era vorba despre oamenii care atunci cand tu le ceri parerea despre un anumit lucru pe care tu incerci sa-l faci sau l-ai facut deja, ei iti spun ca nu e bun, ca e o porcarie si cam atat.

Bai fratele meu! Daca nu esti in stare sa-mi spui unde am gresit, de ce am gresit si sa vii cu o solutie care sa indrepte situatia mai bine taci! La criticat se pricepe tot romanul care se stie ca este de mic copil un specialist multilateral dezvoltat.

Asta ar fi una. Cealtalta tocmai urmeaza si se refera la faptul ca: ...

... Intre timp, adica de ieri si pana astazi, m-am calmat dar asa cum sta bine unei minti crete ca a mea, astazi ma gandesc intens la ce sa fac intr-o alta problema si anume: ce faci atunci cand un prieten de-al tau o ia razna?

Razna nu intr-atat incat sa se apuce de tampenii (furat, droguri, etc.) dar suficient de razna incat sa nu te mai intelegi cu el deloc. Tu spui una, el intelege alta ... primavara a trecut si nu poti sa dai vina pe astenie ... iar dupa fiecare intalnire in care incerci sa dezbati problema cu respectivul, treaba devine din ce in ce mai maro.

E maro pentru ca intr-un fel lamentabil pentru un barbat la 31 de ani, eu ma atasez de prietenii mei foarte mult si imi pare foarte rau cand apare un caz de genul asta.

Iar discutiile ... ufff ... discutiile ma omoara. Eu iau initiativa, invit persoana la discutii, incerc calm sa explic situatia si propun sa cautam impreuna o rezolvare. Asta pana in momentul in care respectivul (care nu mai stiu daca imi e prieten, fost prieten, amic, cunostinta sau simplu om de pe strada) incepe sa-mi bage texte din top. In momentul ala ma apuca dracii si incep sa ridic vocea si ... se duce dracu' toata discutia.

Cum poate un om sa-si schimbe atat de brusc modul de gandire si comportamentul?

Aaaaa ... si nu! Aici nu vorbim despre pusti de liceu care nu si-au "definitivat" inca personalitatea. Aici vorbim despre oameni in toata firea, plecati de mult de acasa de la mamica si taticu, oameni pe picioarele lor care stiu sa faca diferenta intre bine si rau, oameni care au personalitatea formata, oameni cultivati si inteligenti.

Eu am inteles demult faptul ca nu poti cere tuturor oamenilor sa te placa pentru ca tu te porti frumos cu ei dar nici in halul asta ... sa ne sucim la 180 de grade din diverse cauze dupa catva timp de buna convietuire.

Deci ... solutii, careva?

About what Jen did on May 1st in Vama Veche ... *

Jen, Jolly and No_One are drinking their coffees in Stuf (beach bar), at Vama Veche. After 3 days of total madness, they are tired as hell, dirty, hungover and the sole thing that crosses their minds is the hot bath and the comfy bed which each of them shall find in Bucharest.

Jolly: “Mmmmm … “
No_One: “What's up, dude?”
Jolly: “Mmmmmmm.”
Jen: “Jolly, are you hungry?”
Jolly: “Mm … “
No_One: “Dude … I'm going to take some pictures. Will I find you here?”
Jen: “Ya' … go on … you’ll find us here, no problem.”
Jolly: “Mmm…”
I take a walk, take some pictures, head back after 20 minutes or so. Jolly is sitting alone at the table. … He's smoking staring somewhere on a grain of sand where a hadron is sun-bathing.
No_One: “Dude, how are you? Do you want another coffee? Where's Jen?”
Jolly: “Mmmmmm … Jen … Jen left.”
No_One: “Dude ... how come she left? Where?”
Jolly: “Dunno ... I think she left on foot ... to get some food ... I suppose.”
No_One: “OK. Do you still want that coffee?”
Jolly: “Ya' man ... get me one ... thanks ... here is the money.”
No_One: “Come on Jolly ... you bought that beer last night. The coffee's on me.”
Jolly: “Mmmm, ya? Ok man ... Whatever you say.”
5 minutes later.
No_One: “Did Jen show up?”
Jolly: “Mmm .. nope … “
No_One … smiling: “Mmmm ... OK …“
10 minutes and 2 cigarettes later …
No_One: “Dude … where's Jen? She left a hour ago. What the hell is she doing?”
Jolly: “Mmmmm … dunno man ... Who should I know? She didn't say anything when she left …”
No_One: “I'm going to find her. You stay here or I find you at the car, ok?”
Jolly: “Mmmmmmok … “
I sip my coffee, throw the cigarette and get up from the table.
I head for the Stuf toilet searching with probing eyes after Jen …
I roll by the pancakery and see a bunch of people in the middle of the road. From among them, a big cloud of dust is rising towards the sky.
“Where is this woman? Ufff ... why doesn't she ever say where she’s going?”
Suddenly, I hear a woman roar ...
“You bastard ... why are you messing with her? You motherfucker son of a bitch ... Hang on a minute... “
A shiver of dread passes through my heart. The voice sounds familiar.
I advance with difficulty through the screaming bunch of people who cheers and reach the front, coughing my lungs out because of the dust.
I can’t believe my eyes …
Jen … in the middle of the circle formed by the delirious people, is straddling a punker lying on the road. With her left hand she’s strangling the punker and with her right hand she’s punching him in the head ... like hammering a nail. The punker didn't move at all. Full of blood, he stood inert with his tongue hanging out of his mouth. Two meters away, another punker is sitting on all fours and vomiting blood.
Through the roar of the crowd, I hear the police sirens … “niii no … niii no … niii no”.
I run towards Jen ... taking her in my arms and trying to separate her from the half–dead punker ...
With her face stained with blood and dust, Jen had fire in her eyes.
Jen: “Let me go ... I’ll kill them ... motherfucker bitches ... fucking shit ... I’ll kill them ... ”
No_One: “Jen … we have to run ... the cops are here ... “
I manage to get her of the poor bastard, but she didn’t finish her job. She escapes, runs towards him, leaps and kicks the guy directly in the liver. I'm almost sure that Jen doesn’t play soccer, but a kick like this would surely send the ball past the middle of the field.
The guy gasps, raising a small cloud of dust around his mouth.
………………………………………
I'm running with Jen towards the fishery.... We stop. I take out my T-shirt and try to clean the dust and blood from her face.
Jen says, out of breath: “This is what they get if they cut in line when I’m trying to get pancakes.”
____________________________________________________________

*This post is especially dedicated to all Jen's friends who don't speak Romanian. Hope you enjoyed your visit here. Take care!

Feedback de la Tuborg ... cainii latra ... caravana trece ...

Zilele trecute tocmai a luat sfarsit Festivalul Berii organizat de Tuborg Romania.
Atitudinea personalului care asigura securitatea acestui eveniment a lasat mult de dorit. Practic, niste indivizi grasi si urat mirositori cu fete de cocalari recidivisti umblau printre spectatori/consumatori avand grija sa interzica cu brutalitate nejustificata orice manifestare normala la astfel de evenimente. Asadar, au fost interzise urmatoarele actiuni "huliganice" ale spectatorilor: pogo, hora, dans "labartat", urlat-cantat, fluierat, strigat la masa, baut dupa ora 23:00, etc. cu toate ca protagonistii unor astfel de actiuni nu deranjau cu absolut nimic pe ceilalti spectatori care erau, ca sa zic asa, mai pasnici.
Ioan, care a trecut aseara pe la mine, mi-a dat ideea de a trimite o reclamatie companiei Tuborg. Citat din mine:
"Am fost de cateva ori la Festivalul organizat de compania dumneavoastra si de fiecare data am fost neplacut impresionat de atitudinea personalului care asigura securitatea evenimentului. Pe scurt, acesti indivizi cu apucaturi de maidan au avut grija sa interzica orice manifestare normala la astfel de evenimente intervenind cu brutalitate, bruscand inclusiv femei si oameni in varsta. Este regretabil faptul ca eforturile depuse de organizatori si de compania dumneavoastra pentru organizarea acestui eveniment au fost umbrite de atitudinea acestor indivizi lipsiti de orice urma elementara de educatie si bun simt. Fiind profund dezamagit de atitudinea pe care o transmiteti in cadrul unor astfel de evenimente, atitudine care contravine cu mesajul pe care il transmiteti in cadrul campaniilor dumneavoastra publicitare, consider ca sunt indreptatit sa renunt la a mai consuma produsele companiei dumneavoastra. Va doresc o zi buna!"
Spre surpriza mea, astazi primesc mail de la d-soara Madalina Mihalcea (care n-are nici o legatura de rudenie cu persoane din anturajul meu sau al vostru) prin care mi se comunica urmatoarele:
Citat din d-soara Madalina Mihalcea:
"Stimate Domn,
Va multumim pentru sesizarea facuta. Body-guarzii reclamati de Dvs. au fost contractati prin intermediul unei companii de securitate. Ne exprimam regretul pe aceasta cale pentru orice inconvenienta provocata si va asiguram ca am luat nota de cererea Dvs (si a altor consumatori) si, cu siguranta, pe viitor nu vom mai folosi serviciile acelei companii.
Va asiguram ca toate eforturile companiei noastre sunt indreptate spre multumirea consumatorilor si, dupa fiecare eveniment organizat realizam o evaluare atenta si incercam sa imbunatatim activitatile, ceea ce se va intampla si in cazul de fata.
Inca o data, va multumim pentru feedback si va asiguram de toata consideratia noastra.
Cu stima,
Echipa Tuborg"

A se vedea stilul profund comunist-corporate specific celor doua mesaje care poate fi util celor care nu au dat inca cu nasul de astfel de scrisori unde lumea se injura de mama folosind cuvinte frumoase.

Aftermath with a headache

Aseara mi-am scrantit degetul mare de la piciorul drept. Acum degetselul meu arata ca un butoias vanat si doare ca naiba. Chestia asta ma enerveaza cumplit pentru ca ma obliga sa stau in casa.
Sper ca azi sa pot scrie si partea a doua despre ce s-a intamplat la Vama Veche. Si am de gand sa traduc in engleza povestea cu Jen - Distrugatoarea din Vama Veche ca am auzit eu ca are multi prieteni pe-afara. Shhh ... sa nu-i spuneti nimic ... e surpriza!!! ;))

Memorii de calatorie. Vama Veche. Episodul 1.

Precum cred ca deja stie toata lumea ... am fost la Vama Veche pentru a sarbatori cum se cuvine sarbatoarea de sorginte comunista 1 Mai. La apel, dintre bloggeri au raspuns prezent Jen, Subiectiv si subsemnatul. Asadar Jolly ne-a facut onoarea de a ne transporta cu proaspata masinutsa proprietate personala pana pe malurile Marii Negre.

Pe drum n-au fost evenimente neprevazute insa datorita diverselor probleme de logistica legate de gasirea unui cort ... saru' mana Trifoi cu Patru Foi ... am plecat pe la sapte seara din Bucuresti si am ajuns foarte tarziu in Vama Veche (aka Vama). Cred ca pe la 12 noaptea pentru ca ne-am oprit in Constanta cu ceva treaba.
Eram cam rupti de oboseala dar asta nu ne-a impiedicat sa ne orientam rapid la fata locului si ne-am acomodat instant cu niste beri in Stuf.
Dupa o experienta nefericita a lui Jolly cu niste tequilla imputita ne-am decis sa ramanem pe bere. Si cum orele erau tarzii si amandoi aveam nevoie de ceva chillout dupa obositorul drum spre Vama, ne-am luat niste bere la plastic si am incropit un foc pe plaja.

Unele lucruri nu se schimba niciodata din cele mai vechi timpuri si pana acum asa ca am realizat amandoi foarte repede ca "daca ai foc esti smecher". Va rog sa nu ma intrebati de unde am facut rost de lemne pentru foc pentru ca asta o sa ramana un secret. Hi hi hi ...
Pe la 4 dimineata ne-am hotarat ca e vremea sa mergem sa dormim. De intins cortul lui Trifoias nici nu s-a pus problema asa ca am dormit in masina. Eu la volan si Jolly pe locul mortului. Preventiv ... pentru ca nu-mi doream sa mor chiar asa de tanar langa Jolly, am crapat un geam. Dimineata ... ne-am trezit de caldura, aproape sufocati. Eu am inceput sa tusesc. Cateodata ... cand fac excese ... am o tuse combinata cu senzatie de voma. Foarte nasol. Jolly mi-a spus ca se bucura ca sunt ok.
In Vama, deja incepuse sa se aglomereze. Lume ca la balamuc. Cum nu prea dormisem toata saptamana din varii motive pe care nu le mai tin minte, oboseala si berea din noaptea precedenta m-au cam lovit in cap asa ca mi-am cumparat frumos o cutie de lapte.
Aici ma puteti admira in toata complexitatea peisagistica ce poate fi admirata pe Terasa Stuf din Vama Veche. Acum, cand ma uit la poza asta, nu mai stiu daca zambetul meu avea la origine dorinta permanenta de a ma prosti cand sunt fotografiat sau un sentiment de enervare ca nu sunt lasat in pace sa-mi decantez alcoolul din cap.
Subiectiv a inceput sa se joace cu aparatul meu de fotografiat si a nimerit o poza care va face furori in viitor ... probabil atunci cand voi publica prima mea carte (memorii) ^_^. Spun asta pentru ca aceasta poza cu siguranta se va afla pe coperta primei mele carti.
Pe plan local situatia se imbunatatea cu fiecare clipa: vremea era frumoasa, durerea de cap se mai risipise si MackerelFish (aka Mack) ne-a anuntat ca e in drum spre Vama. Mack s-a dovedit a fi salvarea noastra pentru ca plecasem din Bucuresti cu cortul lui Trifoias dar nu aveam decat un sac de dormit. Mack a fost foarte dragutsa si ne-a cumparat doua izoprene si un sac de dormit. A mai cumparat si un ghem de sfoara pentru ca plecasem din Bucuresti in mare graba si uitasem sa iau o curea pentru pantaloni. Presupun ca v-ati dat deja seama ca sfoara am folosit-o nu ca sa-l spanzur pe Jolly pentru ca ma grabise in ultimul hal si am lasat acasa si plapuma si carnea de friptura si tot ci sa-mi leg pantalonii care cadeau tot timpul de pe mine. Ioan ... tot el cu gura mare ... facea misto de mine ca sunt ultra-trendy si foarte urban cu sfoara aia la pantaloni. Dupa plapuma au plans Jolly si Mack pentru ca toata noaptea s-au vaitat ca le e frig ... "Bha Radule ... e frig mah ... brrr" ... "Nu e ma frig ... ati crescut voi cu gaini de Crevedia ... da' tare buna ar fi fost o plapuma acum, nu? ... ". Io transpirasem in sacul de dormit pe care mi-l cumparase Iulia si am adormit privind la stele deoarece cortul Ruxandrei nu are supratenta si poti sa te uiti afara printr-un patratel de panza ca aia care se pune la geam ca sa nu intre tantarii.
Dar sa revenim ...
Cum spuneam ... Mack a ajuns in Vama ... am mers sa mancam ceva la o carciuma cu nume de judet ... parca Dambovicioara sau asa ceva ... Jolly a mancat o ciorba de burta si s-a cufurit ca asa e el mai sensibilos ... a venit Bobby impreuna cu Johann (aka un olandez, prieten cu Bobby) si cu doua tipe dintre care una era draguta iar cealalta parea inteligenta. Cum seara era programat concert cu Margineanu la Stuf ... Bobby a purces inapoi in Constanta impreuna cu Johann si cu cele doua domnisoare iar noi am purces degrab' inspre Stuf.

Pana sa inceapa concertul, am ras jumade sticla de apa plata ca sa ma hidratez si l-am invatat pe Jolly cum sa cada cu scaunul. Jolly a fost foarte incantat de chestia asta lucru care m-a determinat sa le demonstrez celor prezenti si maiestria pe care o am cand e vorba de dormit pe scaun. Fie el scaun de birou sau scaun de la Stuf. Asadar iata aici dovada ca experimentele mele de la birou si-au dovedit valabilitatea. Sper ca nu mai e nevoie sa explic nimenui ca dormeam de-a binelea. M-am trezit peste vreo juma de ora cand au aparut Bar_de_noapte si prietena ei.
A urmat concertul cu Margineanu unde se stransese toata suflarea Vamii si incepuse sa cante din toti plaminii "Jana era croitoreasa", "Ciusdei lelito ma" si "Ce mult te-am iubit Paraschivo".
D-nul Margineanu a facut, asa cum ii sta in caracter dansului, un show de exceptie repetand la cererea publicului de 3 ori fiecare piesa de-a lui.
Dupa concertul cu Margineanu ... (va urma pentru ca acum trebuie sa plec la Festivalul Berii unde ma intalnesc cu bloggerii).

Acomodare

Trec printr-o perioada de acomodare in care sucesc pe toate partile template-uri si optiuni.
E tare confortabil aici pe blogspot si incredibil de multa liniste ... Sunt mult mai putine accesari dar imi e cam indiferenta chestia asta pentru ca oricum nu era asta scopul.
Diseara s-ar putea sa iesim printr-o carciuma asa ca, daca vrei sa vii si tu si nu esti pe mailing-list-ul nostru, anunta-ne in vreun fel ca sa iti putem spune unde, cand si cum ...

De ceva timp am senzatia ca mi-am transformat blogul intr-o chestie underground. Hi hi hi ... multi stie ... putini cunoaste

Punct. Si de la capat.

Asa ... nu vreau s-o lungesc prea mult pentru ca azi e zi scurta si vreau sa plec inspre casa ca-mi ghioraie burtica de foame.
Situatia sta cam asa:
Cu exceptia ultimilor doua ... toate insemnarile mele au fost sterse de pe weblog!
Singurul lucru de care imi pare rau cu ocazia acestei schimbari este ca nu am putut sa pastrez comentariile cititorilor mei pe care, cu aceasta ocazie ii rog respectuos sa ma ierte pentru aceasta brutalitate ...
Au fost multe comentarii foarte dragi mie si imi pare tare rau ca nu le-am putut pastra.
Weblog va ramane un capitol inchis pentru mine, nu intentionez sa mai postez ceva pe acolo si daca este posibil ... va rog mult sa nu postati link-uri catre mine in blogroll-urile voastre.
Va multumesc frumos pentru intelegere!

Anunt important (pentru unii) !!!

Parca am auzit eu cumva, pe undeva, ca niste oameni s-au gandit, s-au pregatit sau deja s-au apucat de criticat bloguri. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure …
Intr-o insemnare anterioara referitoare la chestionare de tip oracol de clasa a VIII–a faceam o scurta caracterizare critica asupra blogurilor.
Dramatismul cu care infieram blogurile lipsite de fond banuiesc ca a starnit ceva zambete si ridicaturi de sprancene.

De ce oare m-am apucat eu sa–mi critic “confratii” in ale blogariei?

Un motiv ar fi ca desi ofera anonimitate aproape totala, cantitatea de paranoia si de prostie existenta in societatea romaneasca din zilele noastre depaseste orice inchipuire.

Adica …
Cazul nr. 1.
Iti faci blog. Buuun. Si incepi sa scrii in el. Si scrii binisor … ai ceva idei pe acolo dar nu scrii nimic despre tine, despre cum esti tu. In fine. Buuun. Iti lasi ID de Yahoo pe pagina. Buuun. Pai de ce il lasi frate? Sa te bage lumea in seama, nu? Evident. Buuun. Si lumea curioasa si bagacioasa te contacteaza. Buuun. Lumea vrea sa te cunoasca. Te invita la bere, la mici, la chermeze. Tu te dai lovit si faci din refuzul tau o constanta. Ce sa-ti mai spun … Esti foarte interesant(a). La revedere …
Cazul nr. 2.
Iti faci blog. Esti femeie si te dai barbat. Sau invers. Si cand se afla, daca se afla, negi cu inversunare.
Cazul nr. 3.
Iti faci blog. Profesorul de comunicare, de IT sau de mai stiu eu ce ti-a dat tema pentru acasa.
Cazul nr. 4.
Iti faci blog. Cu glume. Rasuflate. Sper ca nu mai e nevoie de nici o explicatie.
Cazul nr. 5.
Iti faci blog. Blog publicitar. Gen “Slabeste acum, invata cum.”
Cazul nr. 6.
Iti faci blog. Ai 14 ani si in loc sa bati mingea sau sa sari coarda in fata blocului te apuci sa scrii. Oaaauuu … ce chestie.
Cazul nr. 7.
Iti faci blog. In juma’ de luna scrii o caruta de prostii pe care le comenteaza numai prietenii tai. Iei premiu. Esti super tare.
Cazul nr. 8.
Suferi de cultul personalitatii. Esti cel mai inteligent, cel mai frumos, ai succese in cariera, le stii tu pe toate ca un om mare, etc.. Cu toate astea nu futi nimic. Sau in cel mai rau caz, futi curve de pe centura. Din lipsa de bani si de plictiseala iti faci blog unde scrii ca toate femeile sunt vaci proaste si jegoase pentru ca nu vor sa se futa cu tine. Depasesti cu mult cantitatea normala de misoginism a unui barbat obisnuit iar ceilalti bloggeri te suspecteaza ca esti homosexual cu porniri obsesiv-compulsive.

In ipoteza in care am uitat ceva cazuri, va rog sa-mi semnalati pentru a putea completa aceasta lista, urmand sa primiti multumirile mele sincere.

Ce bloguri citesc eu?

Bloguri sub supraveghere permanenta (si motivul pentru care ii citesc):

Jolly (imi e prieten si scrie din inima)
Piticu Gras (si el scrie din inima si il imita bine pe Becali)
Departe (magarusul care se plimba cu barcuta … foarte zen)
Crissy80 (picteaza si scrie poezii … foarte frumos)
Jen (de frica … cred ca toata lumea stie deja despre ce e vorba)
Diamond (punkeritsa, posesoare de puteri supranaturale, arunca vatmani prin parbrizul de la tramvai)

Bloguri sub supraveghere ocazionala:

Nihasa (epurele prono)
Subiectiv (the R.A.T.B. master)
Jubjub (uraste pe francezi care oricum o sa moara intr-o zi … ei nu el)
Melk (acest Ion Creanga feminin al blogului romanesc care face mancaruri si prajituri foarte … incredibile)
Trifoi (tare draguta si degrab’ datatoare de ajutor)
Curtezana [tot de frica … cine stie, cunoaste (hi hi hi) … are imaginatie de scriitoare ceea ce ii si doresc]

Precizez ca ordinea numerelor de pe tricou e strict aleatoare si exista o probabilitate foarte mare sa fi uitat persoane importante carora le cer scuze anticipat.

In incheiere as dori sa spun:

Buuuun. Acum ca m-am umplut de sange de blogger din cap si pana in picioare cu criticile mele sa mai zic ceva si ma car si io acasa ca mi-o fi ajuns pe ziua de azi.
Dupa cum lesne se poate observa atat din propriile voastre constatari cat si din scurta analiza pe care mi-am permis sa o fac, in ultimul timp, calitatea bloggerilor care posteaza pe http://www.weblog.ro/ a scazut ingrozitor de mult.
Ca urmare, deoarece pentru mine scrisul este o activitate relaxanta si deoarece nu intentionez sa-mi fac nervi raspunzand unor indivizi fara viata sociala care-mi posteaza comentarii savante, cat de curand voi abandona aceasta platforma si ma voi muta pe meleaguri straine adica pe blogspot.com.
In consecinta, pana la relocarea acestui blog imi rezerv dreptul de a nu mai posta nimic.

La revedere!

Ma enerveaza cumplit persoanele insistente ...

Situatie nr. 1
Bagi in seama o gagica pentru ca esti bine dispus si incepi sa vorbesti cu ea. Glume, mistouri, etc. Tipa si-o ia in cap si i se pune pata. Rezultatul: zeci de telefoane, BUZZ!!! – uri pe messenger, SMS-uri idioate si apropouri aproape fara perdea. Ii spui ca n-ai nici o treaba dar chestia asta doar nu o sa reprezinte o piedica in calea presupusei ei fericiri. Continua insistent sa te sune, sa-ti dea BUZZ-uri pe messenger ca sa-ti spuna tot felul de rahaturi care nu te intereseaza.

Ea: BUZZ!!!
Ea: esti?
Eu: nu
Ea: ha
Ea: da am facut bine la ex
Ea: am luat 8
Eu: bine
Eu: am treaba
Ea: si da am vazut ca inca esti suparat pe mine
Ea: nu stiu daca chiar ai insa...
Ea: mai bine spui ....verde in fata nu te ascunzi dupa ...anumite cehstii!
Ea: asa mi se pare mie acum corect!
Eu: pai ti-am spus odata
Eu: de cate ori vrei sa-ti spun?
Ea: pai da...
Ea: insa ai zis ca putem vb
Ea: asta nu inseamna
Ea: asa ca amici macar
Eu: esti prea insistenta
Ea: pana se rezolva ...asta in caz ca ...
Ea: da dar vezi nu sunt insistenta
Ea: in cazul in care te gandesti tu
Ea: daca comunicam sau vb la tel
Ea: inseamna ca insist?
Ea: bine msg de aseara poate nu si avea rostul1
Ea: stiu asta!
Ea: si ok nu o sa mai insisit nu mai vb ca ...nu se poate...si vedem ce urmeaza k?
Eu: ok
Ea: si nu mai fii suparici!
Ea: si daca ai ceva sa mi zici ziiiiii
Eu: am treaba
Ea: ok
Ea: spor la treaba!
Eu: multumesc

Intrebare catre publicul cititor: Exista cumva telefoane mobile care sa aiba black-list? Cat costa atata dau!!!

Situatie nr. 2
Scrii pe blog. Si vine un(o) individ(a) care incepe sa se bage in seama fara sa-l(o) roage nimeni.
Ca mai bine taceam … ca oricum i se rupe de mine si de tot ceea ce tine de mine … ca in timp ce eu eram in carciuma si beam banutii care mi-i trimiteau ai mei altii faceau mastere prin strainatate … ca de fapt nu a facut el(ea) master in strainatate ci stie pe cineva care a facut … ca sunt penibil ca ma plang de A.S.E. … ca ce pacat e ca eu nu stiu fiecare Sectie din cadrul fiecarei facultati din A.S.E. … ca am perspective inguste si ca interpretez dupa bunul plac … ca nu suport bine criticile si ca sunt excesiv de frustrat … etc.

Si ma gandeam io asa …
Inclin sa cred urmatoarele: dupa vorba … dupa scris … comentatorul meu cel insistent pare a fi o gagica. Da’ nu orice fel de gagica … Comentatorul este o gagica care a pus ochii pe mine si care a ramas ultra-dezamagita cand a aflat ca am ramas eu repetent in facultate. Curios insa este ca dupa ce declara ca i se rupe de mine si de tot ceea ce tine de mine continua sa posteze si sa-mi raspunda ceea ce dovedeste o nehotarare … asa ca o pasionanta lupta interioara … ca sa nu mai spunem de o anumite doza de labilitate psihica.
Deci … iubita … in cazul in care astazi horoscopul tau din Libertatea iti spune “Da! Fa-o cat mai repede!Azi, daca se poate!” … si tu tot nehotarata esti … hai sa–ti spun o vorba din batrani. P..a nu stie carte. Asa ca … daca ai participat la vreun miss si te fluriera bulangii pe strada … dar numai si numai in cazul asta … vezi ca am ID de messenger pe blog … poate iesim si noi intr-o seara sa te iau la un pic de vrajeala din asta de repetent si, daca esti cuminte bem si o ciorba. Si le rezolvam si p-alea de le ziceai tu cu frustrarea excesiva. Noi sa fim sanatosi. Daca esti grasa … incearca sa-l agati pe Piticu Gras. Prietenii lui stiu de ce. Acu' fara nici un fel de gluma. Piticu Gras e un tip tare de treaba si fii convinsa ca ai ce invata de la dansul pentru ca face parte din nucleul dur.

Daca totusi providenta ne va dovedi ca la originea comentariilor a stat un barbat … io i-as recomanda sa se abtina de la orice alte viitoare comentarii. Sunt heterosexual declarat. Si nici nu-mi fac probleme pentru ca sunt absolut convins ca domnul care comenteaza mult si prost o sa-si gaseasca un “prieten” pe masura la meetingul persoanelor cu orientari sexuale de alta natura decat a mea. Sper ca am fost destul de politically correct.

Hai pa!

Ca tot mi-am adus aminte ...

Folosesc aceasta oportunitate pentru a-mi exprima regretul vis-a-vis de faptul ca Grupul de Presa Catavencu a fost cumparat de SOV.
Totodata doresc sa anunt tot pe aceasta cale (culmea!) ca incepand de azi, in loc sa cumpar in fiecare miercuri ziarul Catavencu imi voi cumpara 1 bere. Macar stiu ca raman cu ceva.

La urma urmei ... si Catavencu este o afacere. Din care se scot bani.
Asta e ... mergem mai departe dar fara Catavencu'n buzunar. Unii dintre noi ...

peseu: Daca aud maine ca ZOB se apuca de cantat manele ... emigrez.

In sfarsit ... sunt liber!*

Bha ... m-am gandit eu mai demult la o chestie pe care acum doresc sa o fac publica.
Si anume ... Este o mare realizare pentru un om sa se simta bine in pielea lui!

................................................................................................

Dezvaluirile lui No_One la OTV! Senzational! Extraordinar! Nemaipomenit!
Da! Era sa raman corigent in liceu de vreo 2 ori. (Publicul cititor : Aualeu maica ...)
Da! Am intrat la ASE cu 9,80 la matematica si cu 3,50 la economie. (Publicul cititor: Moaaaaa ...)
Da! Am repetat doi ani in facultate. Anul 2 si anul 4. (Publicul cititor a amutit. Sta cu gura cascata si cu oki mari ca la desenele manga).
Maaaaaare cacat ... Ce sa-ti spun!!! Am repetat doi ani in facultate. Si? Nu vad de ce se face din aceasta chestie un subiect de mistouri. Aveti cumva vreo problema? Vreo frustrare? Care e problema voastra?
Sistemul de invatamant de la ora actuala din Romania este de absolut cacat. Adica un cacat care miroase urat in mod absolut. Cum p..a mea sa inghiti o diaree din asta? Cum sa te lasi inghitit de cacatul asta? A? Daca te dai tu asa destept si faci misto de mine ca n-am fost in stare sa fac o facultate in 4 ani ... ia zii tu cum sta treaba?
Hai sa-ti spun eu! Spaga ... profesori cu propuneri indecente ... betivi cronici ... agramati ... comunisti ... prosti de-a binelea ... teorie cat incape si dupa ce terminam facultatea constatam ca nu suntem in stare sa punem doua bete cruce fara o carte in mana care sa ne explice cum se face si fara sa ne tina cineva de manuta. Si crede-ma pe cuvant pentru ca stiu despre ce vorbesc. Am facut 20 ani de scoala. Mi-a ajuns pana peste cap. Daca mai intru odata in vreuna dintre cladirile ASE-ului cred ca o sa borasc.
Facultatea mi-a futut creativitatea iar majoritatea examenelor le-am luat cu toate ca veneam mahmur la scoala si nu stiam cu ce se mananca materia respectiva. Cum? Pentru ca ma duce capul bhaaaa. D-aia. Sunt inteligent.
Insa ... spre deosebire de voi ... eu ma simt bine in pielea mea si nu vad motivul pentru care ar trebui sa-mi fie jena ca am facut 6 ani de facultate in loc de 4 ani.
Si inca un lucru ...
Stiu ca multa lume care ma cunoaste va sustine contrariul dar eu ma consider un tip timid si necomunicativ.
Treaba asta cu necomunicativitatea s-a mai diminuat intre timp de cand scriu la blog tot felul de memorii si de alte chestii. Acum majoritatea blogarilor cu care m-am intalnit stiu unde lucrez, unde stau, cum ma cheama, cand m-am nascut si ce mananc.
Ma bucur ca am scapat de paranoia!
E tare bine cand te simti liber! Ceea ce va doresc si dumneavoastra ...

* Pentru cei cu probleme de subtilitate ... aceasta insemnare se poate caracteriza prin proverbul "bate saua sa priceapa iapa" dar ma tem ca in cazul unora o sa crape iapa inainte sa priceapa si ei ceva.

Despre ce a facut Jen de 1 Mai la Vama Veche ...

Jolly, Jen si No_One isi beau cafeaua in Stuf, la Vama Veche. Dupa 3 zile de nebunie totala, sunt rupti de somn, murdari, obositi, mahmuri si nu se mai gandesc decat la baia fierbinte si patul comod pe care le vor gasi fiecare in Bucuresti.
Jolly: “Mmmmm … “
No_One: “Ce-ai mah?”
Jolly: “Mmmmmmm.”
Jen: “Jolly, iti e foame?”
Jolly: “Mm … “
No_One: “Bha … ma duc sa fac niste poze. Mai stati pe aici?”
Jen: “Da … du-te … ne gasesti aici.”
Jolly: “Mmm…”
Plec, fac poze, ma intorc dupa 20 de minute. Jolly sta singur la masa … Fumeaza cu privirea pierduta undeva pe vreun firisor de nisip pe care sta un hadron la soare.
No_One: “Ce faci mah? Mai vrei o cafea? Unde-i Jen?”
Jolly: “Mmmmmm … Jen … Jen a plecat.”
No_One: “Cum a plecat mah? Unde a plecat?”
Jolly: “Nu stiu … cre’ca a plecat pe jos … sa-si ia mancare, presupun.”
No_One: “Bine. Mai vrei cafea?”
Jolly: “Da mah … ia-mi si mie una … mersi … uite banii.”
No_One: “Lasa Jolly ca tu ai luat bere aseara. Ne compensam.”
Jolly: “Mmmm, da? Bine mah … Cum spui tu.”
Revin dupa 5 minute.
No_One: “A venit Jen?”
Jolly: “Mmmnu … “
No_One … zambind: “Mmmmbine …“
Dupa 10 minute si 2 tigari fumate …
No_One: “Mah … unde e Jen? A plecat de 1 ora. Ce naiba face?”
Jolly: “Mmmmm … nush mmmmah … De un’ vrei sa stiu? N-a zis nimic atunci cand a plecat …”
No_One: “Ma duc sa o caut. Te gasesc aici sau la masina, ok?”
Jolly: “Mmmmmmbine … “
Mai trag o gura de cafea, arunc tigara si ma ridic de la masa.
Ma duc inspre toaletele de la Stuf privind cu ochi iscoditori dupa Jen. Jen nicaieri…
Dau coltul inspre clatitarie si vad o gramada mare de oameni in mijlocul drumului. Din mijlocul lor se ridica un nor mare de praf.
Pe unde umbla omul asta? Ufff ... de ce oare nu spune unde pleaca?
Aud un racnet de femeie …
“Nenorocitule … de ce te iei mah de ea? Futu-ti gura matii de bou … Stai ca vezi tu imediat … “
Prin inima imi trece un fior de spaima. Vocea mi se pare cunoscuta.
Imi fac loc cu greu prin gramada de oameni in delir care aclamau in si ajung in fata tusind puternic din cauza prafului.
Raman interzis …
Jen … in mijlocul cercului format din multimea in delir, statea calare pe un punker intins pe jos. Cu stanga il strangea de gat si cu dreapta ii dadea pumni in cap … asa cum ai bate un cui cu un ciocan. Punkeru’ nu mai misca. Plin de sange, statea inert cu limba scoasa.
Doi metri mai incolo, alt punker statea in patru labe si vomita sange.
Prin zgomotul multimii, aud sirena politiei … “niii no … niii no … niii no”.
Alerg inspre Jen … o iau in brate si incerc sa o trag de pe punkerul pe jumatate mort …
Cu fata manjita de sange amestecat cu praf, Jen are ochii in flacari.
Jen: “Lasa-ma … ii omor … cacatii dracu’ … futu-va gur … ”
No_One: “Jen … trebuie sa fugim … a venit Politia … “
Reusesc cu greu sa o ridic de pe nenorocitul ala dar Jen nu se lasa. Se smulge din bratele mele si din alergare, loveste puternic cu piciorul in ficatul tipului. Cu toate ca sunt aproape convins ca Jen nu joaca fotbal, o asemenea lovitura cred ca ar trimite mingea dincolo de jumatatea terenului advers.
Individul icneste scurt starnind un mic norisor de praf in jurul gurii.
………………………………………
Alerg impreuna cu Jen inspre cherhana … Ne oprim. Imi scot tricoul si incerc sa o sterg pe fata de praf si sange.
Jen gafaie: “Asa le-a trebuit daca s-au bagat in fata mea la coada la clatite.”

Chestionarul lui Peste Prajit

Draga cititorule,

Acum cateva minute am primit un comentariu la insemnarea precedenta. De fapt am primit mai multe dar banuiesc ca nu o sa fie o problema pentru nimeni sa identifice comentariul care m-a facut sa scriu aceasta insemnare.

Unul dintre cititorii mei, care oricum sunt mai inteligenti, mai cuminti si mai buni decat ai altora da' mai au si ei scapari ca orice oameni, este extrem de interesat de personalitatea mea. Un lucru care este cu atat mai grav cu cat respectivul cititor este barbat dupa semnatura. Pe scurt, mi se propune un chestionar format din 33 de intrebari, chestionar caruia din dorinta de a-l legitima si a-i da importanta pe care nu o are, este denumit pompos "Chestionarul lui Proust". In acelasi timp, provocarea este subliniata/ intarita si de ultima fraza a stimatului meu cititor interesat de personalitatea mea: "Ar fi interesant sa vedem cu totii, aici pe Weblog, cum suntem si in ce mai credem ... ".

Privind acest "chestionar" cu ochiul meu cel mic si critic n-am putut sa nu observ ca la a tzaspea intrebare, ca n-am avut chef si dispozitie sa i le numerotez, d-nul Proust ma intreaba ce film mi-a placut mai mult. Avand in vedere ca d-nul Proust a murit in 1922, ma indoiesc ca ar fi fost atat de interesat de raspunsul meu la aceasta intreabare.
Da' acum ca sa intru oarecum in joc si pentru ca nu vreau sa-mi dezamagesc dragii mei cititori voi incerca cu greu sa raspund la acest asa-zis "Chestionar a lui Proust" care pare mai degraba sa fie scorneala unei pustoaice de liceu cu oarece inclinatii spre psihologie.

Am fost foarte socat de intrebarea care suna cam asa: "ce as dori sa-mi spuna Doamne-Doamne daca m-as intalni cu Dansul la non-stopul lui nea Gica de unde cumpar eu praz cateodata..." datorita faptului ca eu consider ca relatia unui om cu divinitatea, oricare ar fi aceea, este una strict personala.
Ce as face eu daca m-as intalni cu Doamne - Doamne? Presupun ca l-as intreba : "Doamne ... o sa fie bine?" ... "Da, fiule. Totul merge struna." ... "Multumesc frumos. Va doresc o zi minunata." ... "Mergi in pace, fiule.", dupa care .. uituc cum sunt ... probabil ca m-as intoarce si l-as intreba "Doamne, mi-am uitat bricheta acasa. Nu Aveti un foc cumva?" ... la care Doamne - Doamne surazand cu subinteles Mi-ar raspunde "Ba da, fiule. Uite bricheta." ... dupa care as aprinde Kentu' si I-as multumi frumos si as pleca fericit ca m-am intalnit cu Dumnezeu.

La intrebarea "ce calitate prefer la un barbat?" prefer sa nu raspund. Nu de alta dar imi e teama ca nu ai sexualitatea prea bine definita si raspunsul meu poate sa-ti dea peste cap existenta in asa hal incat o sa trebuiasca sa-mi scot ID-ul de Yahoo de pe pagina si o perioada de timp, pana se linistesc apele, sa ma dau la fund. Dar nu la fundul tau ... sper ca am fost destul de clar, da? La fel si la urmatoarea intrebare care vizeaza calitatile care imi plac la o femeie, cu toate ca m-as da la fundul unei anumite femei ... nu spun cine ... persoana importanta. Hihihi...

La intrebarea "ce ma face sa ma ridic din pat dimineata?" nu pot sa raspund decat in felul urmator: pipi ma face care al dracu' pipi incepe sa ma taie incepand exact din momentul in care ma trezesc si nu pot sa fac in pat pentru ca am o educatie la naiba.

Tan .... taaaa .... naaa! Pentru prietenul meu Jolly, care sunt convins ca citind aceasta insemnare asteapta cu sufletul la gura detalii picante, cat si pentru voi ... va comunic pe aceasta cale, ca sub dus nu cant decat duete dar si alea rar pentru ca am supravietuit de cateva ori unor tentative de asasinat intreprinse de partenere oribilizate cu timpanele sparte si ... ce sa zic ... instinctul de supravietuire isi spune intotdeauna cuvantul.

Despre "ce carte iubesc eu cel mai mult?" n-as putea sa-ti spun mare lucru pentru ca nu mi s-a intamplat niciodata. Am iubit multa lume ... (in general femei si in particular pe taica-meu numai asa cum un fiu il poate iubi) ... am iubit pisici si catei dar carti n-am iubit niciodata.

Bautura mea preferata este de fapt mai multe bauturi. Nu prea imi plac uzo si raki s-am avut o luuuunga perioada de timp in care nu am baut whiskey dar acu' ... de ceva vreme ... am inceput sa trag la masea ceva de speriat. La gramada: whiskey stins cu bere, rom negru cu suc de pere, bere cu vin, vin cu bere, bere amestecata cu vodca ... da' nu-ti mai zic ca incepe sa-mi arda buza dupa o bere si n-as vrea sa plec de aici pana nu imi termin insemnarea. Ce sa-ti zic ... e tare greu atunci cand iti vezi prietenii rand pe rand adormind cu capul pe masa si stii ca trebuie sa chemi pentru fiecare taxi si sa spui soferului adresa. De aia e intotdeauna indicat atunci cand pleci la baut sa ai un carnetel in care sa ai notate adresele betivilor de langa tine.

"Ce destest cel mai mult?" ... Prostia bha ... prostia unora care pun botul la toate tampeniile posibile printre care se pot enumera ... mass-mail-ul cu fetita bolnava de cancer careia AOL si Yahoo or sa-i dea 1 eurocent pentru fiecare click ... mass-mail-ul care iti spunea prin august anul trecut ca planeta Marte o sa fie foarte aproape de Pamant si o sa o poti vedea cu okiul liber ... precum si multe astfel mass-mail-uri.

"Ce talent mi-ar fi placut sa am?" ... as fi vrut sa am asa un talent incat sa ma puna astia presedinte. Sau ceva mare de tot ca sa pot sa pun SRI-ul sa te gaseasca si sa vin sa-ti trag o mama de batae pana o sa te inveti sa-ti folosesti creierii pe care ii ai in cap. Asta e talentul pe care as fi dorit sa-l am.

"Care e cea mai mare teama pe care o am?" ... iti spun imediat. Imi e teama de prosti. Si mai ales de prostii care sunt si rai. Astia sunt cei mai periculosi.

"Cum ar suna epitaful care ai vrea sa ti se scrie?" ...
"A trait ca sa explice altora cum pot sa-si bage mintile in cap fara sa stie ca a lui era pe din afara."

Si ... tinere ... ca imi permit sa-ti spun asa pentru ca sunt absolut convins ca in cazul in care ma chinuiam un pic as fi putut sa-ti fiu si tata ... hai sa-ti spun o chestie.
Pe Weblog exista bloguri cu poula mare. Si in categoria asta, fara sa ma cac pe mine, as autointroduce, ca sa zic asa, si blogul pe care onor il scriu. Si ca sa vezi ca nu ma cred eu balena sunt absolut convins ca mai exista cel putin inca 3 bloguri din astea care sunt scrise de oameni fata de care am o mare admiratie. Si apropo ... "Curtezano ... toata suflarea blogareasca plange in hohote ... cum ai putut sa faci asa ceva?Ne e tare dor de tine!" si "Jolly, omule ... tre' sa strangem randurile ca vin vremuri cacacioase!"
In rest ce sa-ti mai zic ... mai sunt bloguri cu poula medie ... mai putinele asa dar vivace si cu potential iar ... noi (adica nucleul dur) suntem cu ochii pe ei si ii urmarim indeaproape ... si o gramada de bloguri cu poula mica dar mica, mica ... mica de tot. Cam cat o puta de bacterie.

S-acu vine chestionarul lui No_One format dintr-o singura intrebare.
1. Baiete ... tu ai blog? De care?

Mic fragment din tacaneala zilnica

Sunt un vultur care pluteste printre super-string-uri in care colcaie lenes hadroni. Materia se inconvoaie sub greutatea aripilor mele. Nu exista viitor. Stele explodeaza in urma mea intr-un pocnet de lumina sec. In fata mea e intunericul si eu alerg mereu sa-l prind din urma.

Bucatarul Vasilica a facut ciorba mai mica

Da mah ... Stiu ca n-am mai scris demult. E o saptamana infernala care inca nu s-a terminat. Foarte multe lucruri de facut la scarbici si termene foarte scurte. Ieri am stabilit un record da' nu zic nimic sa nu zica altii ca ma laud.
O alta noutate ar fi ca am rupt patul. Stai ... stai ... nu te speria. Nu e nimic senzational in asta pentru ca acest lucru nu s-a intamplat ca urmare a unor activitati fizico-amoroase. Pur si simplu, cand am pus covorul din sufragerie sub pat nu l-am rulat pentru ca am dorit sa-mi conserv energia si l-am pus asa ... impaturit. Rezultatul a fost ca odata cu covorul am impins si bucata de lemn pe care se sprijinea stinghia care tine cele doua placi de PFL pe care sta salteaua. Buuun ... numai ca dupa cateva zile a inceput sa paraie ceva sub pat. Pahrrr azi ... pahrrr maine si cand m-am uitat alaltaieri sub pat, stinghia dracu' era rupta de la jumate. Dorm tare prost de vreo 2 nopti ca face patul pahrr cand ma intorc de pe-o parte pe cealalta.
La final vreau sa te rog o chestie.
Te rog frumos sa intelegi ca fostele mele prietene si ceea ce s-a intamplat intre mine si ele nu sunt treaba ta. Daca m-am apucat sa scriu despre ele si despre momentele de neuitat pe care le-am petrecut cu ele asta nu inseamna ca trebuie sa te apuci si tu sa comentezi malitios ceea ce citesti sau sa incepi sa ma ameninti in comentariul pe care il scrii.
Nu rezolvi nimic pentru ca nu o sa poti sa-mi inhibi dorinta de a-mi scrie memoriile si mai mult decat atat ... te faci dracu' de cacat. Oricum eu ma bucur ca ai inteles si iti multumesc frumos.

Nimeni e mahmur

Fosta mea prietena, despre care o sa cititi atunci cand o sa-mi regasesc inspiratia de a-mi continua amintirile, pentru ca aceasta intrerupere nu e in nici un caz datorata lipsei de vointa, imi spunea ca prefera sa miros a bautura decat sa miros a tutun.
Ma rog … presupun ca aceasta chestie avea o mica legatura cu faptul ca atunci cand beau devin foarte pupacios ca sa nu zic mai multe si sa fiu si delicat pentru cititorii mei care sunt mai cuminti asa din fire.
Banuiesc ca nu i-ar mai fi placut nici mirosul de bautura mai mult decat cel de tigari dupa ce i-as fi borat in pat dar nu s-a intamplat niciodata asa ca nu avem de unde sa stim cu certitudine urmarile unui asemenea act.

Acu’ … ma gandesc … daca as fi baut atunci in stilul in care fumez acum … lucru care a cam inceput sa se intample zilele astea … dupa aproape 1 an cat a durat chestia aia care s-a intamplat intre noi doi, pentru ca in nici un caz n-as putea spune acum ca a fost o relatie, cred ca as fi devenit cel mai tare om in vanzari / negociere.

Ma gandesc si iar ma gandesc ca anul trecut poate ar fi trebuit sa ma las de fumat si sa ma apuc de bautura ca si asa suma viciilor e constanta si oricum … cat pizda masii sa traiasca un om?

Pe de alta parte, mergand pe firul acestei idei ... daca pana acu’ eram cu Uniunea Europeana … sa intram … sa facem … sa dregem … acu’ ma mai gandesc. Pana mea … cand o sa intram in UE, unde dracu’ mai gasesti bere la carciuma cu 30.000 sticla/halba.

Si bă … cu tine vorbesc … tu, asta ca te mananca pe la buricu’ degetelor sa-mi dai sfaturi de viata … abtine-te ca ma doare capul.

Vreau sa precizez in mod express ca fosta mea prietena n-are nici o legatura directa cu faptul ca eu am acum o viata sociala destul de animata si in mod cert n-are nici o legatura directa, indirecta sau de care mai vreti voi cu faptul ca ies la carciuma si beau atat cat trebuie incat sa ma doara capul a doua zi dimineata asa ca sa nu v-aud cu comentarii de genul “saracu’ baiat … ce i-a facut … “ sau “fata isteata … bravo, bine ti-a facut ca ti-a tras un sut in cur … betivu’ dracu’ ... huo ...”

Si intr-adevar … ai avut dreptate … in 2 Mai mai merge cum mai merge … dar in Vama Veche e foarte naspa. De aia m-am simtit eu atat de relaxat dupa ce am venit din Vama Veche ... vorba aia a ta (pe care n-ai spus-o niciodata dar care ti se citea atat de des din priviri) … ratat la ratat trage.

1 Mai

Diseara voi fi in Vama Veche impreuna cu Jolly, Jen, Subiectiv, Bobby si multi altii ...

Back on the saddle ...

Mdap ... D-nul Nimeni a avut o perioada de ratacire pentru care cere iertare tuturor cititorilor care nu au avut posibilitatea de a afla ce a mai facut d-nul Nimeni in tineretile dansului si in general in viata de zi cu zi. Precizam ca d-nul Nimeni e din nou calare pe cal, cu chistolul la brau si cu palaria'n cap.
El, adica dansul calareste acum pe campii in stilul caracteristic si inconfundabil.
Clip, clop, clip, clip, clop ... (asa face calul cand merge) ...

Ce o sa fac eu maine ...

Maine ... eu o sa ma duc la serviciu.
Ma rog, asta nu e cine stie ce noutate dar asa cum m-au invatat pe mine profesoara de romana din generala si o bloggeritsa de curand, orice insemnare/compunere tre' sa aiba inceput, cuprins si incheiere.
Asa ca asta banuiesc ca ar cam fi inceputul.
S-acum cuprinsul ...
Maine, incepand cam cu 20:30 - 21:00, o sa fiu in Academic Cafe, impreuna cu alti prieteni de-ai mei care au bloguri si toata lumea o sa astepte cu sufletul la gura sa inceapa meciul.
Baruletul asta e mititel asa ca suflarea oamenilor care au bloguri va trebui sa se inghesuie la doua mese, da' nu-i problema ... daca sunteti rusinosi ... o sa stam baieti cu baieti si fete cu fete s-am rezolvat si problema asta.
Mai sunt doua probleme.
Prima dintre ele ar fi locatia acestui barulet. E pe blv. Elisabeta, pe partea dreapta cum cobori inspre P-ta Kogalniceanu si treci de Casa Armatei. E o intrare intr-un gang care are deasupra atarnata o tablie pe care scrie ... "Academic Cafe". Normal. Daca stai cu fata la gang si in stanga ta e un "Sex Shop" inseamna ca ai nimerit bine. In rest ... ce sa-ti zic ... te iei si tu dupa zgomot.
A doua problema ar fi ca nu prea stiu cum sa inchei aceasta insemnare.
Banuiesc ca un "Hai Steaua" ar fi foarte potrivit!
Deci ...
Hai Steaua! ... si hai si tu la intalnire ca suntem o gasca de tipi si tipe ok si nu muscam pe nimeni ... erhm ... in public.

Alabala ...

... portocala.
M-am calmat si-am scos parola.
Acu' sunt zen da' revin in 5 minute.

A cincea parte a memoriilor lui No_One

Prioritatile lui Sam m-au prins pe picior gresit. Sam terminase facultatea. Sam vroia o cariera intr-o banca si chestia asta nu se potrivea cu tigarile facute posta in parc. Sam vroia sa uite noptile de prin parcuri si betiile de pe malul marii. Sam vroia sa inceapa ceva nou. Sam nu mai vroia iubiri dilii …

Ultima data cand am vazut–o atunci pe Sam a fost pe 19 August. Ne despartisem de cateva zile. Imi era atat de dor de ea incat nu mai puteam respira, nu mai puteam sa suport camera aia in care se strangeau atatea amintiri. M-am invartit in jurul blocului ei pana pe la noua apoi m-am asezat pe o terasa. Si am stat acolo … gandindu-ma la tot ceea ce reprezenta Sam pentru mine. M-am gandit e un fel de a spune pentru ca atunci cand iubesti pe cineva foarte mult ai tendinta, de fapt nu e o tendinta ci mai degraba … cum pana mea sa-ti spun … te tampesti.

Imi veneau in cap tot felul de chestii: camera de camin cu geamurile acoperite cu ziare ingalbenite de soare, terasa de la “scriitori” unde i-am spus dupa doua ore de chin si un pachet de tigari ca o iubesc pentru ca imi era frica sa nu rada de mine, fundul ei rece dupa ce s-a imbatat la mare pe plaja si a pierdut cheile, camera din hotelul parasit de la munte si patul ei mirosind asa frumos, pat in care am stat dupa ce am venit de la munte unde ma imbolnavisem de o boala cretina de piele si compotul pe care l-am mancat 4 zile pentru ca nu puteam sa inghit altceva, motanul ei batran si negru caruia Sam ii “sigila” ochii cu pupaturi apasate, cafeaua rasfiarta si jocurile de yams, parul ciufulit cu bucle mari care o facea pe Sam incredibil de adorabila si cate si mai cate …

Pe la doua a trecut un arab care venea dintr-un casino isi unde pierduse toti banii. A vrut sa-mi vanda niste aur dar io n-aveam bani nici sa-mi iau o bere. “Assalamu'alaikum” … “Wa alaikum assalam”.
Pe la trei a inceput sa adie briza dinspre Herastrau. In lunile de vara, in jur de trei dimineata, Bucurestiul e cel mai placut loc. E racoare … poate putin cam racoare pentru cum eram eu imbracat … dar e bine.
"Mai doriti ceva? ... ca vrem sa inchidem." ... "Nu ... multumesc frumos."
La cinci s-a inchis terasa si a trebuit sa plec de acolo. Orasul se trezea dar eu eram prea obosit ca sa ma intereseze toti cei care treceau pe langa mine. M-am dus langa blocul lui Sam si cred ca am dormit pentru ca urmatoarea data cand am aruncat ochii pe ceas se facuse sapte si Sam ma striga cu ochisori somnorosi de la fereastra sa vin sus. Am inceput sa urc treptele incet cu mintea goala … vroiam sa o vad si as fi vrut sa pastrez o vesnicie acest mic moment de speranta idioata si cretina, speranta pe care un condamnat la streang o are in ultimul lui minut de viata, speranta ca in ultimul moment cerul se va prabusi, marile vor revarsa, lumea se va rupe in doua si totul se va schimba.

Sam s-a ghemuit in fotoliul ei preferat si m-a privit lung. “Ce ti-a venit sa faci asta?” … “Nu stiu. Asa...” … “Vrei o cafea?” … “Cred ca da.” … Cafeaua era rasfiarta. Tigarile n-aveau nici un gust. M-am uitat lung la ea … chinuindu-ma sa ghicesc ce s-a intamplat cu acea scanteie care ma facuse sa visez atat de frumos.
Pe hol, cand am plecat, m-am apropiat de ea si am luat-o in brate. Sam era calda si mie imi era al dracului de frig. Am inceput sa plang …

Pe Sam am revazut-o recent. Eram in Plaza cu I., care incerca sa-si refaca moralul belind ochii prin magazine. Sam astepta liftul. S-a uitat lung la mine, mijind ochii, incercand probabil sa-si dea seama de unde ma cunoaste. As fi vrut sa–o salut dar explicatiile pe care ar fi trebuit sa i le dau lui I. dupa aia m-au determinat sa renunt.
Cateodata cred ca sunt cumplit de prost …

A patra parte a memoriilor lui No_One

In anul doi bis am ajuns prima data la facultate pe la inceputul lui noiembrie, la un seminar de Turbo Pascal. Aveam o seminarista care semana cu Monica Belucci, in rolul ei din Malena. Pe M. o cunosteam din vedere, o vazusem de cateva ori prin ASE, frumusetea ei era imposibil de evitat. Asta a fost singurul seminar la care nu am lipsit niciodata. La sfarsit, nu reuseam sa compilez o problema cu vectori, desi o facusem exact dupa modelul din cursuri si M. a venit langa mine sa ma vada de ce nu ma descurc. Profu’ mi-a dat 7 la examen ca nu am stiut sa explic ce e aia o cifra de control, pentru ca aveam nume asemanatoare, pentru ca avea rude la Focsani si pentru ca vazuse ca ma uitam cam insistent la M.

Cand am intrat la seminarul M., nu m-a bagat in seama nimeni. Soso a venit la mine si mi-a cerut o tigara. Noii mei colegi m-au adoptat instantaneu cand le-am spus ca sunt din Focsani. Dupa aia mi-au explicat ca se vorbisera intre ei sa nu mai accepte pe nimeni in gasca lor indiferent de cine ar fi si cum ar fi dar in cazul meu, se dovedise ca nu prevazusera toate posibilitatile. Nu stiu de ce si chiar nu vreau sa ma laud dar astia din Focsani sunt apreciati peste tot. Habar nu am din ce cauza. Pe toti pe care i-am intrebat au spus ca popularitatea noastra se datoreaza faptului ca suntem baieti de viata si betivi notorii.

Petre (nu-l cheama asa, ca si asta e persoana importanta cu slujba la stat si rata la banca si m-a rugat sa nu zic la lume ce pramatie e) a venit la facultate prin februarie. Repetase si el anul doi, nu mai stiu din ce motiv si oricum nu conteaza pentru ca faptele de genul asta se prescriu dupa 10 ani. Ca sa spargem gheata, am hotarat sa mergem cu toata gasca la bile. Cand am tras la sorti sa stabilim echipele, am cazut cu el in echipa si m-am umplut de nervi ca in loc sa stea cu ochii pe bile el statea cu ochii pe Ela. Oricum, ne-am imprietenit foarte repede pentru ca pramatie la pramatie trage.
Ne stabilisem cartierul general de dimineata in subsolurile din Cibernetica si Comert, unde erau deschise doua carciumioare tare dragute. Prin aprilie, dupa ce statusem toata dimineata cu un ceai de fructe in fata si cu ochii pe gagicile care se perindau prin carciuma aia, am hotarat ca e timpul sa iesim sa dam o raita prin beraria de la Patria ca se facuse deja unu’ ceasu’ si mergea o bere ca era cam cald afara.
Atunci am vazut-o prima data pe G.S.A.M. (careia o sa-i spun Sam in continuare pentru ca acum este o doamna respectabila si trista cu slujba intr-o banca, cu un sot cretin si o fetita dulce care seamana cu ea). Sam statea pe acolo asteptand sa intre la nu stiu ce curs si–l vazuse pe asta. Petre o cunostea destul de bine pentru ca fusese prieten cu G.S.E., sora lui Sam. Au vorbit ei pana a-nceput cursul si dupa aia am plecat inspre Patria sa radem halbele care le aveam in cap de dimineata.

Dupa 10 ani care au trecut de atunci inca imi e greu sa scriu despre ce s-a intamplat pentru ca povestea asta a fost cea mai dureroasa dintre toate.

Dintre toate, pe Sam am iubit-o cel mai mult si dupa cum au decurs lucrurile pana acum cred ca acelasi lucru o sa pot sa-l spun si peste 50 de ani*.

Paradoxal … Sam nu avea nimic special. N-avea sani mari sau fund frumos. Nu era nici inalta si nici scunda. Nu era frumoasa. Nu era urata. Pe strada mergea topaind si era mioapa. Eu consider ca era foarte draguta dar nu intrunea consensul general in aceasta privinta. Tavi spunea ca arata ca un monstru. Lu’ Piticu’ ii cam straluceau ochii cand o vedea dar s-a abtinut cu abilitatea data de experienta lui de oportunist sa faca vreo miscare. Razvan o privea ca pe o curiozitate. Ceilalti erau indiferenti si aveau probleme in a intelege fascinatia mea pentru ea. Eram atat de fericit cu Sam incat, parerile tuturor despre ea, indiferent daca erau bune sau proaste, ma lasau cam rece.
Bineinteles ca daca s-ar fi trezit vreun dobitoc sa zica o marlanie cred ca eram in stare sa-l strang de gat pana ii ieseau ochii din cap ca la melc, da’ n-a fost cazul pentru ca oamenii din anturajul meu presupun ca aveau instinctu’ de conservare destul de dezvoltat si s-au abtinut de la marlanii. Desigur … cu exceptia Piticului, care a fost un oportunist notoriu toata viata lui si pe care am vrut sa-l calc in picioare dupa ce m-am despartit de Sam.

Cred ca ceea ce o caracteriza cel mai bine pe Sam era energia cu care traia. Nici acum nu imi pot explica prea bine ce anume ma atragea la ea. In zilele lui Sam, presupun ca mintea mea era intr-un fel de no-man land pentru ca trecutul disparuse si oricum nu mai conta, prezentul era pierdut undeva in nori si viitorul era prea departe ca sa ma intereseze. Cum naiba s-a intamplat chestia asta … habar nu am. As putea spune ca facea parte din grupul foarte restrans de persoane care isi “calaresc” viata, persoane care au un fel foarte ciudat de a modela prezentul dupa cum vor ele.

De ce am iubit-o atat de mult?

Pentru ca avea un fel special de a ma tine de mana si pentru ca eram atat de indragostit de ea incat mi-au trebuit doua ore sa-i spun chestia asta. Pentru ca am facut dragoste prima data intr-o camera goala de camin intr-o dupa–amiaza de sfarsit de mai, in care soarele incalzea camera prin ferestrele acoperite cu ziare ingalbenite si pentru ca incepea sa rada in hohote cand avea orgasm. Pentru se imbraca cu fuste petrecute si zambea intelegator cand o mangaiam pe picioare pe sub masa. Pentru ca avea sanii mici cu sfarcuri mari si pentru ca stia ca ma fascineaza forma buzelor ei. Pentru ca dupa ce faceam dragoste isi facea dus cu apa rece si cand venea din baie topaia in pat ca un copil mic. Pentru ca a avut imens de multa rabdare cu mine si pentru ca puteam sa o pup ore in sir fara sa ma plictisesc. Pentru ca m-a invatat sa fac dragoste pornind incet, fara nici o graba si terminand epuizat, zgariat, transpirat, muscat, gafaind amandoi undeva printr-un colt de camera. Pentru ca pentru ca desi maica-sa avea salariul atunci cat am eu acum, nu se sfia sa posteasca tigari stand cu fundul pe o bordura in parc. Pentru ca ii alesesem o steluta si cand eram departe ma uitam la steluta aia si ma gandeam la ea. Pentru ca puteam sa vorbesc cu ea ore in sir fara sa ma plictisesc si pentru ca ma simteam in siguranta atunci cand ma tinea de mana. Pentru ca la una din primele noastre intalniri i-am adus un trandafir si cascata cum e l-a scapat in prima balta si pentru ca m-a invatat sa joc de dragul jocului nu de dragul de a castiga. Ufff …

In primavara anului urmator, Sam s-a reimpacat cu o prietena din copilarie dupa ce se mancasera de fund vreo 3 ani de zile dintr-o prostie. Asa cum s-a intamplat si cu alte ocazii … aia a inceput sa manance rahat pentru ca am certitudinea ca sunt extrem de putini oameni care se bucura atunci cand prietenii lor apropriati sunt indragostiti pana peste urechi de alti oameni si sunt fericiti.
In august, Sam a terminat facultatea si prioritatile ei s-au schimbat.
Ne-am despartit si mi-au trebuit doi ani sa-mi revin.

A treia parte a memoriilor lui No_One

In caminul liceului de arhitectura de pe Occidentului nu erau prea multe lucruri de facut dar nu m-am plictisit niciodata. Ar fi fost chiar culmea sa ma plictisesc. Dupa ce statusem un an la arhitectu’ habotnic si diliu, caminul asta era ca o vacanta prelungita in Vama. Edy si Laurentiu erau niste tipi de treaba, evident amandoi repetasera niste ani ca si mine. Aranjaseram sa stam doar 3 in camera si la vreo doua zile dupa ce ma stabilisem in camin, intr-o dupa-amiaza, m-am apucat sa mesteresc la yala. Mai venea unu’ … mai cerea un ciocan sau un patent … venea altul ma intreba daca am niste cuie … salut … salut … io sunt Radu … eu sunt Rares … chestii de genul asta. La un moment dat, aproape cand terminasem de pus yala aud o bataie in usa. Deschid si il vad pe unu’ care incepe sa mormaie ceva. “Ce zici mah? Stai o secunda ca termin imediat si iti dau toate sculele” … “Aaa … mnu … stii … eu sunt noul coleg de camera.” … ma uit la el dintr-o parte (cu okiul meu cel rau) … pantaloni de stofa si camasa. Moooaaaa. N-am zis nika. A intrat individu’ in camera. Venise cu ma-sa si cu o tipa dragutica … cred ca era vara-sa. Aveam doua dulapuri. Asta ca sa-i fac loc in dulap sa-si puna hainele. Hmmm … se impute treaba. Am scos toate cacaturile din dulapul pe care hotaraseram sa-l facem un fel de debara … suluri de hartie igienica, carpe de sters pe jos, tot felul de scule de mesterit, cuie, genti goale, etc. Vara-sa lu’ asta s-a aseazat pe patul lui Edy si a bagat ochii in pamant. Imediat cum am terminat de golit dulapu’ ala, ma-sa a intrat in priza. A inceput sa scoata din genti … camasi impaturite ca la magazin … pantaloni de stofa calcati la dunga … maieuri … moaaama ... ziceai ca e ca la croitor acolo. Vara-sa cu ochii in pamant statea nemiscata pe pat lu’ Edy in continuare. Io fumam plin de draci tigara de la tigara. Intr-un final, ma-sa a terminat de aranjat camasile, a strans gentile goale si s-au carat. Am inchis usa dupa ei rugandu-ma sa fie doar un cosmar. Mi-a aprins o tigara si am deschis usa de la dulapul lui. Toate cacaturile erau aranjate la milimetru. Cred ca ma-sa era ceva sergent prin armata romana desi ma cam indoiesc ca cel mai al dracu’ sergent ar fi putut sa aiba o asemenea precizie. Am trantit usa la loc si m-am dus sa beau o bere.
Seara … ma duc dupa tigari la pravalia din colt. Pe drum ma intalnesc cu George T. Venise la sora-sa in caminul de fete al ASE-ului, ala de pe Occidentului despre care zic toti ca ar fi fost bordel inainte de comunisti. George era baiat valabil … fan Iron Maiden si Sepultura. Nu-l mai vazusem de juma’ de an s-am stabilit pe loc sa radem niste sticle de vin la mine in camera ca oricum era prea tarziu sa se intoarca in Agronomie si la sora-sa nu putea sa ramana ca erau multe proaste in camera aia. Mergem impreuna la sora-sa … vorbeste cu ea … luam vinul … bem o sticla pe drum si ajungem la camin pe la 10 seara. Niste albanezi umblasera la tabloul central, futusera ceva pe acolo si lasasera tot caminu’ fara curent. Intram in camera. Vita isi adusese pat, se instalase confortabil chiar langa patul meu si se bagase la somn. Mi s-a sculat paru’ pe ceafa instant. Cine pula mea a mai auzit sa te culci in camin la 10 seara? Cacat.
Am desfacut o sticla cu perna si ne-am asezat la baut.
Am zis ca sa nu fiu jigodie si l-am intrebat pe vitel daca nu vrea sa bea si el cu noi. … “Nu. Nu vreau. Multumesc frumos.” … Futu-ti gura matii, mah … cin’ te-a mai adus si pe tine aici, cretinu’ dracu’!!! Adica io-s baiat de comitet si te chem. la baut ca sa ne dezmortim relatiile si tu ma refuzi?
“Da’ de fumat, fumezi?” … “Nu. Nu fumez.”
Cacat. Nu bea … nu fumeaza. Ce pula mea e chestia asta?
“Da’ de ce nu bei? Esti sportiv?” … “Mnuu … da’ am facut handbal in scoala generala.” … anafura si cristelnita … futu-ti gura matii de panorama penala.
Bajbai pe intuneric si reusesc sa gasesc o caseta cu Ramones. Intr-un final, pornesc rasnita lu’ Edy cu un bat de chibrit si infing caseta.
“Da’ n-ati putea sa fumati pe hol? … ca vreau sa dorm si e fum in camera … ”
… am vrut sa–l bat din prima seara da’ a sarit George. “Da-l mah in pula mea … hai sa bem pe hol.”
Pe la doispe, dupa vreo 3 sticle de vin ne-am hotarat ca ar fi mai bine sa mergem sa dormim in camera decat pe paturile de pe hol.
Dimineata … m-am trezit pe la 10:00. Soarele batea fix pe patul meu si era o senzatie tare placuta. Ma intorc pe partea cealalta … il vad pe bou citind Romania Mare, Vocea Romaniei si Europa. Stop cadru. Chestia asta a pus capac.
Peste 2 zile … individu’ s-a carat definitv din camera si nu l-am mai vazut in viata mea.

Peste vreo doua saptamani, m-am intalnit iarasi cu Gica. Se ducea la sora-sa sa-i duca un pachet de acasa. Era ziua lui sau castigase la Loto sau ceva de genul asta si trebuia sa sarbatorim cumva. Am luat 3 sticle de Rasputin, 4 cutii de vodka la kil si 10 sticle de vin. Gica, Piticu’ si Tavi stateau in Agronomie. Am baut in camera la Piticu’, cu Ochi de sticla’, cu Tavi si cu altu’ pe care nu mai stiu cum il cheama care la un moment dat se urcase pe masa si vroia sa se arunce peste noi. M-am urcat pe masa sa-l tin sa nu cada in cap, s-a dezechilibrat si mi-a futut un cot in plina figura. A cazut de pe masa si a nimerit cu spatele pe-un resou. I-am tras un sut in cur si l-am trimis sa se schimbe ca se pisase pe el. N-a mai venit inapoi. Dupa vreo 2 ore, cand m-am dus cu Tavi sa mai luam niste vin, l-am gasit dormind pe presul din fata unei camere. Piticu’ a cazut primul la datorie. Pe la 3, Tavi a plecat sa futa. Am ramas cu Ochi de Sticla pana pe la 7, sa bem ce mai ramasese din vodka aia. Dimineata … aerul rece mi-a spart fata, vorba lu’ Jolly. Mi-a spart-o de multe ori in Agronomie dar cine mai sta sa-si aduca aminte cate sticle de sanie am baut cu Floare Alcoolistu’, cu Sorin si cu Tavi in fata la C1 si pe cati copii model in anul intai am fugarit pe holurile caminelor ca sa le scoatem Sistemul din cap.

Prin aprilie, Edy cu Laurentiu s-au carat din camin si am ramas singur in camera. L. facea mancare, ne futeam cand ne venea si seara inainte sa adorm inventam lumi.
Mi-a parut rau ca au plecat astia doi.
Era misto noaptea cand toata lumea incerca sa faca cat mai putin zgomot ca sa nu se prinda ceilalti … pana cand incepeam cu totii sa radem ca tampitii, ne trezeam si trageam o tabla. Era misto dimineata cand incepeam sa ne trezim pe rand, cafeaua incepea sa fiarba pe undeva prin camera, niciodata in acelasi loc si mirosul de cafea proaspata incepea sa se imprastie printre zeci de lucruri, haine, carti si cursuri … toate aruncate, amestecate, puse unele peste altele. Era misto cand jucam table cate 10 – 12 ore in sir si nu puteam sa mananc nimic ca Laurentiu tinea post si zicea ca spurc zarurile.
A fost misto. Cel mai misto.

Testul psihologic ...

... a scos la iveala urmatoarele:

Indice de invatare: 9
Ma prind repede care e miscarea. Sunt ca soldatul rus: invat greu si uit usor.

Abilitate verbala: 10
Te fac din vorbe de nu te vezi.

Rationament verbal: 8
Iti explic ca am dreptate astfel incat sa imi dai dreptate indiferent ce prostie as spune.

Abilitate numerica: 9
Stiu inmultirea, impartirea, adunarea si scaderea si multumesc pe aceasta cale mamei mele care s-a chinuit sa-mi explice 1 luna de zile in clasa 1 de ce 2 mere si cu 3 portocale fac 5 fructe.

Rationament numeric: 10
Rezolv probleme simple folosind abilitatile mele numerice. V-am rupt.

Asistenta: 9
Sunt fraierul declarat al Departamentului. Ii ajut pe toti si ma simt deseori folosit.

Nivelul de energie: 3
Nu rezist la ritm alert.

Concluzii premature:
Daca nu mananci spanac cand esti mic, ai energia mica cand esti mare.

Epilog:
In rest, am numai note de 5 si 6. Ceea ce nu e tocmai OK pentru angajator (mi-a spus mie o psiholoaga). Povestea vietii mele. Sunt un tip normal spre mediocru, cetatean model care isi plateste taxele, ratele, facturile si impozitele.
Si da ... am votat cu Basescu si incerc oarecari regrete dupa episodul "Spritz cu Becali". Deh ... ce sa-i faci ... in viata nu poti sa le ai pe toate.

A doua parte a memoriilor lui No_One

Maica-mea avea o colega de serviciu care cunostea pe cineva care cunostea pe directorul liceului de arhitectura de pe Occidentului, liceu unde varul meu care a murit in 1997 si-a dat bacalaureatul si culmea l-a si luat. Ala era si mai pramatie ca mine dar acu’ nu mai e decat pamant. Cateodata imi aduc aminte de el si imi pare rau. Avea potential baiatul ala.

Si uite asa am ajuns eu sa stau in caminul liceului de arhitectura la camera 33 cu Edy si cu Laurentiu. Edy e din Constanta si Laurentiu din Moreni, parca. Caminul ala era plin de tampiti. La parter stateau in principal albanezi care se bateau ca chiorii aproape in fiecare zi. La etajul 1, stateau pustani de liceu si studenti la IEFS. La 2, stateau cadre cu state vechi in ASE, asa ca mine. Mai erau niste gagici pe la Psihologie, unele la farmacie si habar nu mai am. La 3 stateau pictori, studenti la facultatea din apropiere. Evident, caminul asta colcaia de tiganusi din Matache care vizitau tot felul de pustoaice tampite de liceu. Oricum, mi-a placut mult caminul ala. Era aproape de gara. Io am un fix. Imi place sa stau langa gara pentru ca intotdeauna langa o gara vei gasi agitatie. Si in plus de asta, imi place suieratul locomotivelor in serile calde de vara.

Cred ca toata povestea mea cu L. a pornit de la viscolul ala.
Am plecat la munte intr-o vineri, undeva pe la sfarsitul lui octombrie, impreuna cu Edy si Alina, cu Laurentiu si inca vreo 9 oameni. Duminica am pornit din Piatra Arsa inspre Cota 2000 pe un viscol de nu vedeai la 10 metri in fata cu gandul sa coboram in Sinaia. Am ajuns in Bucuresti de-abia luni dupa o noapte dormita in cabana Miorita care pe vremea aia era parasita. Puteam a fum ca dracu’ ca facusem un foc intr-un tomberon de tabla ca sa ne incalzim.

In fine, am ajuns la camin si rupt de oboseala am deschis usa de la camera fara sa bag in seama zecile de biletele din usa. Ma rog, exagerez nu erau zeci dar erau destule.
Nu apuc sa fumez o tigara pana la capat si aud batai frenetice in usa. Cu toate ca nu prea ma straduiam sa le bag in seama, vis-à-vis de camera noastra stateau doua tipe din Vrancea si una futabila de gen pretioasa, dracu’ mai stie cum o cheama si de pe unde era si aia, da’ stiu ca era prezenta numai cand basinile pe care le avea in cap ii determinau prietenul de ocazie sa-i umfle botu’ sau cand avea examene. Deschid. L., una din tipele de vis-à-vis imi da o geanta cu potol si toale si ma intreaba unde naiba am fost ca ma cauta ai mei disperati. Ca lipsesc de vineri si ca azi e luni si unde naiba am fost pana acum? Ii zic ca am fost pe munte dar asa cum se intampla de fiecare data cand spun adevarul, nu ma crede nici ea.

Mi-am trantit un tricou curat pe mine si m-am carat inspre unchiu-meu unde banuiam ca o sa o gasesc pe maica-mea. Bucuroasa ca singura progenitura s-a intors teafara acasa, maica-mea a inceput sa planga si unchiu-meu a zis ca sunt tampit cand i-am povestit de ce n-am putut sa cobor de pe munte duminica.

Pe la inceputul lui decembrie, am vazut-o pe L. ca plangea pe holul caminului de sarea camasa de pe ea. N-am putut sa scot o vorba de la ea dar intr-un final am determinat-o sa bea niste apa.
La sfarsitul lui decembrie am mers impreuna acasa, la Focsani. In tren era frig si ne-am acoperit cu haina mea. Imi inghetasera mainile si le-am incalzit pe sanii ei. Avea sfarcuri mici, sanii rotunzi si pielea fina. Ne-am pupat aproape in continuu pana cand am ajuns la Focsani.

Nu mai stiu ce am facut de revelion. L. a ajuns inaintea mea in Bucuresti. Am sarit pe ea de cum am vazut-o numai ca singurul rahat de prezervativ pe care avusesem la mine s-a rupt. In pana mea, normal ca m-am cam cacat pe mine ca aveam 20 de ani si deja din secunda doi ma vedeam cu un puradel pe care ar fi trebuit sa-l cresc prin camine da’ pana la urma nu s-a intamplat nimic.

Dupa episodul asta, am observat ca L. era cam speriata. Tresarea cand auzea un zgomot mai puternic. La inceput am crezut ca starea lui L. se datora episodului nefericit cu prezervativul. Dupa vreo 10 zile, i-a venit ciclul insa starea ei psihica nu se imbunatatea deloc. Intr-o seara, Edy si cu Laurentiu au plecat in Timonierului si eu incepusem sa lucrez la o aplicatie de economie pe care trebuia sa o predam peste cateva zile. L. bantuia prin camera, citea si ea niste cursuri. Unul din vecinii mei tampiti a trantit o usa pe hol si L. a sarit ca arsa din pat pentru a nu stiu cata oara si m-au apucat nervii. Am inceput sa discut cu ea si dupa vreo 3 ore am reusit sa aflu ce se intamplase. Inainte de a veni eu in Bucuresti, fostul ei prieten, care statea in acelasi camin cu noi, o violase.
Am iesit din camera si m-am dus pe hol sa fumez o tigara. M-am intors dupa juma’ de ora si am intrebat-o daca vrea sa mergem la politie. Mi-a spus ca nu. N-am insistat dar mi-am dat seama ca trebuie sa fiu langa ea insa ceea ce s-a intamplat ne-a marcat relatia destul de mult.

Mi-a placut de L. pentru ca avea orgasme multiple si cred ca e o incantare pentru ochiul oricarui barbat sa vada o astfel de femeie in actiune ca sa zic asa. Orgasmele ei ma inspirau in asa hal incat am inceput sa ma gandesc la universuri cu noua dimensiuni unde m-am cam oprit pentru ca dincolo de cele 9 dimensiuni chestia asta devenise cam complicata.
Dupa aia am inceput sa-mi imaginez tot felul de lumi. Le construiam asa cum altul se joaca acum cu SIMS. Probabil ca mintea mea, satula de acele universuri, a cautat o portita de scapare si a gasit-o in lumile astea imaginare. Rezultatele acestor exercitii de imaginatie au fost memoria incredibila si spiritul de observatie fantastic. Puteam sa indic cu precizie unde e unghiera intr-o camera de camin unde nici unul dintre locatari nu era fan ordine si curatenie.

Edy avea o lampa de birou cu gaurele. Daca bagai Chesterfieldu’ prin gaurica si il tineai acolo cam 5 minute, obtineai o tigara al naibii de buna. Plus mai era laptele Brenac de la pravalia din coltul strazii. Cam asta faceam. Jucam table cu Edy, beam lapte, fumam Chesterfield, ma gandeam la tot felul de lumi imaginare si ma futeam cu L.
Cam odata pe saptamana treceam si pe la facultate.

Update-ul zilnic

Insemnarea precedenta face parte dintr-un proiect mai amplu la care am inceput sa scriu pe la inceputul saptamanii trecute.
Pana acum, efectele acestei "exorcizari" sunt cel putin curioase pentru mine. Am inceput sa visez fostele mele prietene. Aseara, spre exemplu, am visat-o pe I.
Ceea ce ma intriga este ca in visele pe care le am, relatiile dintre mine si "subiectul" visului sunt absolut normale.
Situatia e un pic frustranta pentru mine.
..........................................................
Centrul Medical Romar imi comunica faptul ca imi lipseste antigenul HBs. Deci nu sunt contagios.
Astept cu nerabdare rezultatul analizelor psihologice. Vreau sa stiu daca sunt sanatos si la cap.

Prima parte a memoriilor lui No_One

In toamna anului 1995 aveam 20 de ani si eram in anul II bis. Cei 6 ani de facultate pe care i-am facut pot confirma oricarui doritor ca am fost, sunt si voi fi o pramatie puturoasa.

In primul meu an doi de facultate am stat in gazda la un arhitect nebun. Ma rog, n-a fost nebun chiar de la inceput dar am impresia ca a devenit pe parcurs si jur ca nu am avut nimic de a face cu tacaneala lui. Daca stau bine sa ma gandesc la ceea ce faceam eu in perioada aia, nici ca putea sa-si aleaga mai bine forma de tacaneala. Ca sa n-o mai lungesc mult, tipul o luase razna cu religia, ca o contrabalansare a orbitelor rockaresti pe care ma invarteam. In perioada aia ascultam la greu Satriani, Steve Vai si U2 iar in primavara incepusem deja sa trec pe Sex Pistols, Ramones si Clash. El deschidea sfios Biblia si incepea sa se roage. Aproape in fiecare seara trebuia sa suport discursurile lui religioase. Cred ca citise pe undeva o tampenie de genul ca rockarii sunt cu totii adepti ai lui Satana si se straduia sa ma aduca pe mine care eram o oaie ratacita, pe calea cea dreapta. Prin aprilie, cand a vazut ca n-are nici o sansa sa ma aduca pe calea lui cea dreapta, a luat casetofonul din bucatarie si l-a pus la el in camera unde asculta toata ziua discursuri religioase si slujbe, bineinteles cu sonorul la maxim ca era cam surd.

Oricum l-am admirat dintr-un singur punct de vedere. Cred ca o iubise pe nevasta-sa, moarta in urma cu 1 an de cancer la stomac, foarte mult pentru ca, daca l-a inceput cand m-am mutat eu la el, parea aerian … pana la urma s-a tacanit de-a binelea. In afara de tacanelile cu religia, arhitectul mai avea … normal … si tacaneli artistice.
Intr-o zi, s-a apucat sa vopseasca in rosu toate cratitele si tigaiele din casa. Acu’ n-ar fi fost nici o problema. Oalele vopsite aratau tare bine vopsite asa dar cand veneam de prin oras rupt de foame si incercam sa incalzesc o tocana, cratita lua foc, bucataria se imputea de fum si mancarea capata un gust metalic de vopsea. Intr-un final am gasit solutia. Am inceput sa–mi incalzesc mancarea intr-o oala de inox, o oala din aia mare in care faci ciorba.
In alta zi a vopsit ambele lifturi si multumesc lui Dumnezeu ca statea la etajul 7 pentru ca banuiesc ca era cam greu sa-ti tii respiratia inca 3 etaje cate mai avea blocul, in cazul in care ar fi stat la etajul 10. Acu’ nu stiu cum sunt altii dar mie mirosul ala de vopsea pe care trebuia sa-l suport 7 etaje imi crea o senzatie de claustrofobie. Plus ca o buna perioada de timp, a trebuit sa vin acasa treaz pentru ca liftul era destul de mic si daca nu stateam in pozitie de drepti riscam sa ma manjesc tot cu vopsea rosie.
In alta zi, vineri parca, cand prinsesem ultimul metrou inspre casa, l-am gasit la 12 noaptea punand mocheta pe holul blocului. I-am zis ca e pacat de mocheta aia ca o sa o fure in maxim doua saptamani. Mi-a raspuns ca asta e un bloc civilizat in cazul in care nu am stiu pana acum si sa nu-mi fac eu probleme ca mocheta nu o sa o fure nimeni. Luni dupa-amiaza cand m-am intors de la un examen imputit la Drept Comercial, mocheta disparuse. Blocul ala avea un fel de gospodarul blocului, om bun la toate care atunci cand era nevoie, schimba o baterie de chiuveta sau un butuc de yala sau chestii de genul asta contra unei mici atentii. Mare lui bucurie o constau micile atentii care contineau alcool. Cum Piata Obor era aproape si se certase de curand cu arhitectu’ din motive care imi scapa, nu a fost greu sa-mi imaginez ca gospodaru’ blocului vanduse mocheta mosului pentru 2 sticle de secarica. Da’ nu l-am dat in gat pentru ca ma enervase arhitectu’ cand mi-a spus ca mocheta a fost furata pentru ca am cobit eu.

In perioada aia fumam ca tampitu’ orice prindeam (Marasesti, Lucky Strike, Carpati, Gitanes, Camel, etc.) si mancam ce se nimerea si cand se nimerea. Rezultatul n-a intarziat sa apara si s-a manifestat intr-o eczema care nu trecea indiferent cu ce dadeam pe ea. Am incercat sa ma tratez cu tot felul de tampenii: grau incoltit macinat, suc de morcovi, varza, antibiotic, penicilina V pisata plus o gramada de creme si unguente de la farmacie. A dracu’ eczema nu trecea cu nimic si aratam ca naiba. Asta, arhitectu’ il stia pe un celebru vindecator ... Valeriu Popa. Si intr-o duminica dimineata m-am dus cu el intr-un parc pe la Titan pe undeva sa ma vada ala. Am bantuit io pe acolo si intr-un final dupa vreo doua ore de asteptare vine ala la mine, se uita la fata mea si imi spune ca de fapt eczema mea e o boala de piele contagioasa pe care am capatat-o pentru ca m-am pupat cu o studenta din Africa. Mi-am bagat ceva in prostiile lui si m-am lasat de fumat cu fix doua saptamani inainte de sesiunea de vara. Partea buna a fost ca pana a inceput sesiunea aveam o fata de ziceai ca’s bebelus si nici urma de eczema care ma chinuise vreo 2 luni. Partea proasta e ca nu aveam prietena. O sa va intrebati ce legatura are una cu cealalta. Va zic io ca are pentru ca dupa ce m-am lasat de fumat umblam numai cu steagu’ sus. Ma intelegi. Ma trezeam dimineata, steagu’ sus. Noaptea cand ma puneam in pat sa dorm, steagu’ tot pe sus flutura. Prima saptamana eram mandru, radeam … hehehe … ce tare sunt ... hihihi … inca nestiutor, ma bucuram.
Din a doua saptamana am inceput sa realizez ca ceva nu e tocmai in regula cu chestia asta. In plus, n-aveam nici prietena si vorba aia … steagu’ degeaba flutura daca nu-l vede nimeni. Unde pui ca mai era si sesiunea si numai la invatat nu-mi statea capul. Pana la urma, am trecut cu bine de sesiune. Am avut doar 3 restante.
Pe la sfarsitul lui august tensiunea era atat de mare incat mergeam pe strada numa’ cu ochii in pamant. Ma gandeam ca daca vad pe vreo-una buna rau de tot ori fac un atac de cord ori intru la puscarie. In septembrie m-am reapucat de fumat.

Asta s-a intamplat dupa ce m-am certat cu matusa-mea pentru ca ma daduse afara profesorul de Contabilitate si m-am mutat in Agronomie unde urmatoarele 3 zile pana la examenul de Management am mancat numai paine cu lapte. Am picat si la Management iar la Contabilitate, in rere-uri n-aveam nici o sansa pentru ca profu’ avea o memorie de elefant iar eu eram un element huliganic pentru ca eram rocker, aveam plete si imi uitasem cursurile lui intr-o banca, la distanta de vreun metru de mine.

Cand m-am intors la Focsani, maica-mea, care stia cat de mult imi place laptele, m-a intrebat daca vreau o cana cu lapte si i-am spus ca nu vreau sa mai aud de lapte in viata mea. Lu’ taica-meu i-am spus ca am picat doua examene in restante si sunt repetent. Oricum, multumesc I. pentru ca ai incercat sa ma scoti “inapt psihic” in ziua examenului de management. Poate daca as fi fost de acord cu initiativa ta as fi putut evita o sumedenie de momente penibile, cu siguranta as fi castigat 1 an si poate ca acum ne-am fi sfatuit unde faca ala micu’ scoala, poate viata mea ar fi avut o alta finalitate la sfarsitul ei si tot felul de chestii de genul asta dar acum, cand ma gandesc in trecut, nu stiu daca ar trebui sa regret sau nu gestul meu. O sa vedeti voi mai incolo de ce zic asta.

Ma rog, in urma acestui episod, taica-meu nu a vrut sa mai vorbeasca cu mine, ceea ce m-a enervat foarte tare dar mi-a trecut curand pentru ca … nu-i asa? … incepeam un nou an de facultate si nu trebuia sa mai stau in orasul ala unde nu puteai sa tragi o basina linistit ca se trezea unu’ sa ti-o miroasa si sa o comenteze.

...

Ma doare ingrozitor spatele din cauza pernei de plastec pe care mi-am luat-o din Cora si sunt un pic dezamagit pentru ca aseara un(o) individ(a) mi-a lasat un comentariu deplasat pe blog si s-a semnat cu pseudonimul meu. Am incercat sa ma gandesc ce anume l-a determinat pe respectivul sa faca chestia asta dar motivul actiunii sale imi scapa.

1986 ... 1996 ... 2006

Am stat eu si m-am gandit asa la trecutul meu si mi-am dat seama ca 1986 si 1996 au fost niste ani exceptionali pentru mine. Banuiesc ca n-ar fi motive pentru care 2006 sa nu respecte aceasta ciclicitate. Asa ca sunt optimist. Ori voi ajunge faimos, ori voi castiga multi bani, ori voi intalni iubirea vietii mele. Ori toate trei. Ceea ce e bine. Incepand de azi, nu prea mai am timp de pierdut.

Apropo … Caut iubirea. Stie cineva unde o pot gasi? Cateodata am senzatia ca trec pe langa ea pe strada. Miroase tare frumos si are pielea fina. Cred ca e pe undeva, pe aici, foarte aproape si totusi atat de departe. Daca o vedeti, va rog sa-i spuneti ca am cautat-o. Multumesc frumos.

Ce se poate intampla daca iti schimbi scaunul de la birou ...

Lumea ma va citi mai abitir ca "Evenimentul Zilei". De cand mi-am schimbat scaunul la birou ... nu mai pot folosi metodele mele de dormit la birou. Sa ma exorcizez si io ca Jolly. Ce mai drama, ce mai vaiet, ce mai vuiet. Oaaaaauuuu ... incredibil ... o sa fie batae pe blogul mieu si o sa trec cu cin'sute la ora pe langa blogu' lu' Sunhunter indreptandu-ma spre pozitiile de top din paginile personale. Or sa ma cheme la teveu. Ma voi umple de glorie. Ceea ce e tragic. Lu' Teo o sa-i tresalte inima in piept cand voi refuza galant invitatia si Nasu' imi va da zeci de telefoane ca sa ma invite'n emisiune cu Becali si Tariceanu. Oportunisti vor scoate brosurici cu viatsa lui No_One pe care le vor vinde la coltul strazii alaturi de CD-uri cu jocuri si muzica si DVD-uri cu filme. Doctoru' 6969 o sa-si smulga paru' din cap. Vanatori de suveniruri imi vor scotoci prin gunoi in fiecare dimineata. Vezi cum poti sa ajungi vedeta daca iti schimbi scaunu' la birou? Si cum nesomnul ratiunii naste idei traznite cred ca ori o sa-mi iau inapoi vechiul meu scaun ori m-apuc sa scriu despre fostele mele prietene. Oricum povestea celor 5 femei care mi-au marcat existenta nu incape intr-o foae. O sa fie pe capitole. Da, da, da ... Poate acum am sa ajung undevaaaaaa ... Ma rog ... chestii din astea de vedeta.

Cine sunt eu?

Eu sunt ala care iti cara gunoiul dimineata.
Eu sunt ala care iti vinde tigari, paine si apa.
Eu sunt ala care ti-a taiat curentul pentru ca nu l-ai platit.
Eu sunt ala care te-a amendat pentru ca ai trecut pe rosu.
Eu sunt ala care iti vinde bilete de avion.
Eu sunt ala care seara pe terasele din Regie, etern student visator la Filozofie.
Eu sunt ala care se urca pe stalpul din fata casei tale ca sa-ti puna fibra optica.
Eu sunt ala care te priveste insistent in metrou.
Eu sunt ala cu care te injuri in trafic.
Eu sunt ala care fumeaza pe strada.
Eu sunt ala pe care il vezi umbland noaptea pe strada.
Eu sunt ala care se plimba pe Lipscani cu un aparat foto in mana.
Eu sunt ala care se ingramadeste in Fire.
Eu sunt ala langa care te-ai pisat in Club A.
Eu sunt ala care a incercat sa te agate la Motoare.
Eu sunt ala care iti trimite spam pe mail.
Eu sunt ala cu care ai impartit un taxi in Ploiesti.
Eu sunt ala care statea in fata ta la film.
Eu sunt ala care iti vinde componente de computer.
Eu sunt ala care iti face poze intr-un studio atunci cand te insori/mariti.
Eu sunt ala care scrie articolele din ziarele pe care le citesti.
Eu sunt ala care iti traduc hartiile in si din: franceza, engleza, rusa, spaniola, maghiara, poloneza, chineza, japoneza, portugheza, italiana, s.a.m.d.
Eu sunt ala care alearga ca nebunu’ si se cearta cu toti imbecilii ca sa publice cartile pe care le vor citi si colora copii tai.
Eu sunt ala care alege stirile care le auzi dimineata.
Eu sunt ala care ti-a mancat bomboanele pe care le-ai primit de ziua ta.
Eu sunt ala care a urcat langa tine in lift.
Eu sunt ala care statea pe o bordura duminica la cinci jumate' undeva in Bucuresti.

Eu sunt ala care ……..

Imi cer scuze ca vreau, imi cer scuze ca spun,
Imi cer scuze ca ieri am uitat sa te sun
Imi cer scuze ca nici azi nu te-am dorit
Imi cer scuze si-mi pare rau de voi.

Oficial exist.

Cine mi-a schimbat orbita?

Nu stiu de ce am impresia asta si habar nu am de unde mi-a venit ideea asta dar cred ca am trecut intr-o alta etapa a vietii mele.

Sunt momente in viata in care "peisajele" familiare se schimba. Acelasi birou in care stau de 3 ani de zile arata altfel azi. Si nu cred ca e de la soarele de afara.

Pacat ca s-au desfiintat astia de la New Radicals. Si ZOB canta bine.

Ma duc sa fumez o tigara.

D-na M. vine in fiecare dimineata cu covrigi. Azi a venit cu cornuri. Imi pare rau ca nu mi-am luat lapte asa cum mi-a trecut prin cap azi dimineata. De investigat sindromul Cassandra.

O sa fie o vara super misto. Iti mai aduci aminte anu' trecut cum nisipul si asfaltul iti frigeau talpile?

Intr-o zi o sa stii ...

Eu in weekend am muncit!

In weekendul asta, am condus 80 de km prin Bucuresti, am tras juma' de km de fibra si am muncit pana la opt seara. De aia am intarziat la intalnirea cu bloggerii de sambata. Scuze!
Aseara am adormit imbracat. M-am trezit pe la doua noaptea si cand mi-am dat jos blugii si tricoul m-a apucat tremuratul de ziceai ca sunt -50 de grade in apartament. Foarte nasoala senzatia. Am vazut Resident Evil 2 si intr-un final am adormit iarasi.
Evident, am racit. Imi curg ochii si nasul si tusesc pentru ca am fumat exagerat de mult.
Azi am mancat la "Craci Rupti" urmatoarele: ciorba de perisoare, spanac cu piept de pui si ou ochi, doua bucati de paine si o clatita cu gem de zmeura. Aproximativ 130.000 lei.
Pentru oricine este interesat:
Nu tin post. Post tine numai cine se simte cu musca pe caciula. Eu cred in Dumnezeu si imi este suficient. In general nu pot sa sufar preotii. Sunt exceptii. Si apropo de treaba asta ... relatia unui om cu Dumnezeu este extrem de personala. Ma bucur ca am lamurit si treaba asta.
Maine ... pictorial de la "Craci Rupti".

Io si cu eclipsa

Poza 1:



... in care se vede Eclipsa.

Poza 2:



.... in dreapta mea e intrarea la "Craci Rupti" unde mananc ocazional.

Poza 3:



.... contrar tuturor asteptarilor in sticla nu se afla altceva decat suc de visine. Care imi place.

La birou (1). Ce facem cand ni se face somn? Dormim, normal!

Esti angajat? Ei, bine sper ca stii pana acum ca in viata unui angajat intervin anumite momente cand i se face somn. Da’ somn din ala ca lumea. Motivele pot fi diverse: a baut pana la 3 dimineata, a stat cu vecinu’/vecina la taclale pana la 2, a fost cald azi-noapte si n-a putut sa dormi, are copii mici care plang, etc.
Si cum ziceam … pe la 14:00–14: 30 … dupa ce ai mancat … te pocneste un somn. Interesul tau pentru treburile de birou scade drastic. Incepi sa casti. Te plictisesti. Ai vrea sa te intinzi putin … numai 5 minute … dar iti e tarsa de colegi. Cum procedezi?

Solutia este strict legata de configuratia biroului in care lucrezi. Daca esti singur in birou, e clar. Inchizi usa si pui ceasul peste 1 ora.

Daca imparti biroul cu alti colegi, e mai dificil dar nu imposibil. Pentru ca nu am alt exemplu, o sa il dau pe al meu. La mine la birou, birourile sunt asezate in pe doua randuri paralele si stam fata in fata. Spre exemplu, la mine e naspa rau de tot cand mi se face somn pentru ca in fata mea sta chiar d-nul M. al carui ochi vigilent este mereu treaz. Dar pentru mine acest lucru nu a reprezentat o piedica ci mai mult o provocare.
Asaaa. Buuun. Punerea in scena reprezinta 90 % din succesul unei astfel de operatiuni. Se adopta o pozitie cat mai comoda dar cumva aplecat in fata pentru ca in cazul in care stai aplecat pe spate si adormi o sa-ti cada capul pe spate, o sa ti se deschida gura involuntar si mai mult ca sigur ai sa te desconsipiri in momentul in care vei incepe sa sforai.
Deci, pozitia ideala este aplecat in fata. Cotul stang se pune pe masa, bratul stang este ridicat si palma stanga sprijina ferm barbia stanga. Degetul aratator impreuna cu cel mijlociu de la mana stanga se ridica in pozitie verticala. Restul degetelor se pliaza in pumn. Mana dreapta se pune pe tastatura sau pe mouse. Preferabil pe mouse. Se deschide o pagina in Excel sau Word si se freaca rotitsa de la mouse sau se tasteaza litere intr-un mod aleatoriu. Ochii se tin semi-inchisi spre inchisi. Eu prefer sa-mi imaginez tot felul de scenari in minte folosindu-ma de colegii de birou. Nu. Aceste scenarii nu includ aspecte care ar putea fi considerate deviatii sexuale. Stau cam 10 minute si dupa aia imi schimb pozitia sau ies la o tigara.

Cea de-a doua pozitie e ceva mai complicata si cere un auto-control perfect. Odata dobandita perfectiunea aceasta pozitie reprezinta un real success pentru ca rata de deconspirare este extrem de mica. Iti trebuie scaun fara rotile si un perete in spatele tau la mai putin de 40 de cm. Asaaa. Buuun. Te asezi pe scaun in pozitia obisnuita. Impingi puternic cu picioarele in tablia din fata biroului si apoi te echilibrezi ducand mainile in spate. Din cand in cand, impingi cu varfurile piciorului in tablia biroului pentru a te reechilibra. In tot acest timp, te prefaci ca meditezi la o problema importanta. Cu timpul, impinsul cu varfurile picioarelor in tablia biroului devine un automatism si poti adormi foarte usor si in acelasi timp foarte placut de la acest auto-leganat. Normal … mana stanga se tine in pozitia indicata anterior. Mana dreapta se tine in pozitie liber aleasa dar relaxata si discreta.
Va doresc succes.

Cateva lamuriri

In urma ultimelor mele insemnari am primit foarte multe semnale de la cititoarele si cititorii mei carora tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru rabdarea extraordinara de care dau dovada.
In continuare mi-am permis sa extrag cateva fragmente special pentru dumneavoastra:
Cititoarele mele: “Ce sa-ti povestesc! … maaare chestie. Ce-i asa filosofie sa cumperi tampoane? Si de ce sa ma sune? Ma enerveaza daca ma suna … “
Cititorii mei: “Bravo bha. Exact asa am patit si eu” sau “Da mah … am fost la farmacia si farmacista incepuse sa imi insire toate felurile de tampoane pe care le avea. Nu stiam cum sa scap mai repede de acolo.“ sau “Nu stiu mah cum e dar e dragutsa insemnarea. N-am cumparat in viata mea tampoane. … OK. Promit ca nu mai spun la nimeni ca nu ai cumparat tampoane niciodata. Ramane intre noi.” s.a.m.d.

In orice caz, sa nu te puna dracu’ sa vii cu mana goala din expeditia la farmacie ca o sa mananci uscaturi pana o sa-ti iasa pe ochi. Daca vii cu un pachet de vata … vata ai sa mananci trei zile la rand.

De asemenea, am descoperit ca interfata acestei pagini de internet permite postarea unor sondaje dar spre surprinderea mea a trebuit sa ma recunosc invins in fata misterelor postarii unui astfel de sondaj in paginile personale.

Multumesc tuturor cititorilor mei care au reusit sa depaseasca socul rezultat in urma citirii acestui blog si mi-au postat comentarii.

Despre tampoane si dresuri in timp ce beau o bere

Astia de la Ternipe sunt fantastici. Iar am baut cam pe stomacul gol. Acu’ dansez, cant si fluier prin casa. Cred ca o sa invat ungureste. Am senzatia ca ma cauta cineva. Nu’s ce dracu’ or avea in cap astea care-ti baga limba in ureche. Cum dracu’ sa umbli cu urechile pline de scuipati? Da’ n-are legatura. Si aia de la Bibescu sunt buni dar la scandal sunt mai buni Ternipe.
Cateodata, in viatsa unui barbat vin niste momente in care tre’ sa se duca sa cumpere tampoane. Acu’ io ma panichez oleaca cand e vorba de evenimente din astea. Mai am juma’ de kil de palinca de pere in frigider. Primesti instructiunile … “Cumperi OB mediu. Daca nu au, cumperi Always mediu.” Si alergi intr-un suflet la farmacie. Ca acolo banuiesti tu ca ar fi tampoanele care sunt niste chestii mititele care seamana cu o creta din aia cu care scrii pe tabla sau cu niste comprese pe care le uzi cu apa si le pui pe frunte cand te doare capul. Asa. Intri la farmacie. Farmacia plina ochi ca zilele astea parca toata lumea are cate o boala. Coada. Incet, incet te apuca pandaliile ca-i coada lunga si te gandesti ca mandra sufera si tu umbli pe coclauri si pierzi timpu’ ca tampitu’ si-ti cam vine sa faci scandal da' stai cuminte ca ai misiune importanta si urmatoarea farmacie e la 2 statii de tramvai departare. De la iubire se pot intampla multe chestii. Inclusiv sa iei de gat babele de p-acolo ca o intreaba pe farmacista si de aia si de ailalta si de dracu’ si de lacu’ si ii vara aleia sub nas o lista lunga cat o zi de post. Iti vine randul la coada. In spatele tau plin de oameni. In general, babe sau mosi. “Saru’ mana. Aveti OB mediu?”. OB-urile astea sunt cu picaturi. De la 3 picaturi la 6 picaturi. Picaturile sunt azurii. Ma gandesc ca ar trebui sa fie rosii dar ele sunt azurii. Nu stiu de ce sunt azurii. Cred ca e o gaselnita de marketing. Sper ca imi aduc aminte corect. “N-avem.” … “Atunci dati-mi Always mediu.” … “N-avem.” Si aici, nene, gata … te-ai blocat. Te-a inchis farmacista. Te-ai cacat in fericire. Tre’ sa pui mana pe telefon si in auzul tuturor sa-ti intrebi mandra: “Mama, n-au nici din ala si nici de celalalt de care mi-ai zis tu.” … “Bla bla bla” iti zice ea la telefon … te uiti la farmacista ... “Aveti OB cu 5 picaturi?”, in timp ce lumea din spatele tau se foieste intimidator, satula de asteptat. ‘N-avem.” Mooooaaaaa. A cazut cerul pe tine. ... Futu-i. Bha, ce cacat de farmacie sunteti voi? …
Mare chestie sa fii farmacist. Ma gandesc ca l-ai lua deoparte … asa ca-n-tre barbati si i-ai sopti: “Frate … prietena mea e in perioada cu pricina. Stii cum e! Da-mi ceva sa-o potolesc.” … si ala … “Bine nepoate, uite … am adus din import niste chestii fantastice. O potoleste de zici ca a luat distonocalm.” … Si brusc … simti cum te relaxezi. Rasufli usurat … “Cat e pachetu’?” … “Atat.” … Pac! Dai banu’ si te cari. Da’ n-am vazut in viata mea farmacist.
Cu ciorapii e la fel. Adica cu dresurile. Sfat. Toate gagicile bune poarta numarul 2 la dresuri. Cu asta n-ai cum sa gresesti. Mergi pe mana mea ca mergi la fix. Daca poarta 1 inseamna ca e prea mica si s-ar putea sa te ia politia daca nu esti atent. Daca poarta 3 sau mai mare … inseamna ca ori te-ai combinat cu o grasa ori ii cumperi pentru maica-ta sau pentru bunica-ta.
N-are incheiere pentru ca va avea o continuare.

Ce faceam eu cand eram mic (1)

Una din primele mele amintiri este legata de cana de ceai pe care trebuia sa o bem si apoi sa o intoarcem cu gura in jos ca sa vada educatoarea ca am baut tot ceaiul. Era o cana de tabla emailata. O cana alba care era ciobita la gura. De fapt, sper ca iti dai seama nu aveam cana mea personala. Erau mai multe cani pentru toti copii. Toate canile erau ciobite. Dupa ce inghiteam ceaiul ala trebuia sa dormim. Cand ma trezeam venea mama si ma lua acasa. Probabil satul de cate conserve mancasem am facut hepatita si a trebuit sa renunt la camin. Aveam 2 ani.

Eram pe strada la bunica-mea in Barlad. Era cald. Probabil vara. A venit o doamna la mine si mi-a dat o ciocolata. Eram tare emotionat. Am fugit in casa, i-am aratat ciocolata mamei si am intrebat-o daca am voie sa mananc.

Bunica-miu isi tinea masina in fata blocului. Avea un Moskvici. Aproape tot timpul statea descuiata. Eu ma urcam la volan si apasam toate pedalele, trageam de toate butoanele, invarteam de volan, trageam de schimbatorul de viteze (care era o maneta in dreapta volanului).

Bunicii mei din partea mamei stau vis-à-vis de spital. Pentru cine a fost in Barlad si stie orasul … sunt blocurile din spatele procuraturii sau judecatoriei. Pe vremea mea acolo era un mare magazin de unde imi cumparam masinute din plastic. Masinutele erau foarte frumoase. Nu stiu de ce acum asociez acele masinute cu numele Packard.

Toata copilaria mea am fost fascinat de materiale de constructie. Nisip, pietris, lemne de diverse soiuri si marimi… am strans in apartamentul alor mei din Focsani un morman de caramizi cu care se pavau blocurile. Nu le stiu denumirea tehnica. Mi le-a aruncat maica-mea intr-o zi pe toate. Socotesc ca se stransesera mai mult de 50 de kg. Debaraua era plina de lemne, bete, sarme, bucati de teava, etc. Le strangeam de pe strada si le aduceam acasa.

Dupa hepatita, ai mei erau obsedati cu pofta de mancare. M-au indopat cu vitamine. Bunica-mea umbla dupa mine cu friptura in buzunar. Pana la urma au gasit o solutie. Au chemat doi copii de varsta mea din vecini. Marian si Irinel. Ne jucam impreuna, mancam impreuna, dormeam impreuna.

La restaurantul Cerbul de Aur unde era director bunica-miu, in beciul in care depozitau bautura, traia un balaur.

La Barlad turteam capace de suc si de bere, le puneam unul peste altul si incercam sa le daramam cu cheile. La Focsani foloseam cartonase (fete de cutii de chibrite). Fiecare tip de cartonas avea o valoare bine stabilita. Le daramam cu o bucata de carton asfaltat.

Fascinatia mea legata de arhitectura si constructii s-a manifestat foarte devreme. La mai putin de doi ani imi specializazem coordonarea ochi-maini astfel incat reuseam sa construiesc veritabile castele bidimensionale pe marginea mesei.

Imi placea sa ma plimb cu liftul. Eram maniac. Cand veneam de la gradinitsa treceam prin spatele blocurilor de pe B-dul Unirii. Si invariabil trebuia sa ma plimb cu liftul. Bineinteles ca puteam sa ajungem acasa si prin fata blocurilor dar pe acolo erau magazinul de jucarii (singurul din oras) si libraria. Am plans de m-am uscat dupa o harta a Romaniei din plastic albastru. Harta din aia gaurita. Le stiti cu siguranta.

La gradinita imi placea. Ma trezeam dimineata. Mama ma ducea la serviciu si dupa aia la gradinita. La serviciu la mama ma jucam cu “calculata de masina”. Aveau niste precursori ai computerelor.
De la o colega de-a mamei am primit o bomboana. Cu care m-am inecat. Am venit la maica-mea vanat. Nu puteam sa vorbesc. Mama a intrat in panica. Unul din colegii ei m-a luat de picioare si a inceput sa ma scuture cu capul in jos. Bomboana a cazut.
Banuiesc ca asta a fost a treia oara cand era sa mor.

Din cauza pasiunii mele, am visat mult timp ca eram in lift si apasam butonul corespunzator etajului la care stau dar liftul trecea de etajul ala si se indrepta cu viteza din ce in ce mai mare catre acoperis. Mi se facea frica pentru ca eu credeam ca liftul o sa tasneasca prin tavanul blocului spre cer. Brusc liftul se oprea undeva intre etajul 10 si casa liftului. Ieseam cu greu din lift si ma plimbam pe niste conducte.

Taica-meu ma necajea tot timpul. Se punea mereu in pat la mine si se prefacea ca vrea sa doarma. M-am enervat odata si i-am spus: “Cand ai sa cresti tu mic, atunci sa vii sa dormi in pat la mine.”

De mic eram interesat de scopuri. Intotdeauna cand mi se prezenta un lucru nou intrebam “pentru ce?”. Pentru ce e lumina? Pentru ce e soarele? Pentru ce e cerul? Ai mei au avut dificultati in a gasi intotdeauna explicatia potrivita pentru mine. Reuseam intotdeauna sa-i dezarmez cu intrebari.

Lumina vine de la soare sau de la bec. Becul e ca sa vedem noaptea pe unde mergem. Soarele este ca sa incalzeasca pamantul. El sta pe cer. Pe pamant stau oamenii. Oamenii au fost copii ca mine cand erau mici. Luna e un soare mic. Intrerupatorul e ca sa inchidem becul cand nu mai avem nevoie de el sau cand rasare soarele. Si avem un intrerupator si la soare? Etc.

Reuseam sa ma concentrez extraordinar de bine. De data asta suntem in fata blocului unde statea Tanti Ileana ale carei prajituri si dulciuri sunt indescriptibile. Matusa mamei mele nu mai e in viata dar faima prajiturilor ei a ramas aceeasi. Ma joc in mijlocul strazii langa o gura de canal. Cu masinutele. (Se pare ca am un fix). O vad pe Tanti Ileana ca iese in fuga din bloc si se repede spre mine. Cand ma ia in brate, ma dezmeticesc si vad in spatele meu o masca de radiator. La mai putin de 1 metru de mine oprise o masina. Soferul claxona de vreo 3 minute bune langa urechile mele. Tampit si ala. Putea sa iasa din masina si sa ma traga din drum.

La aproximativ 3 ani, m-am lovit la cap. Adica in frunte. Era iarna si venisem la Tanti Ileana. Aveam botosei de lana de care eram tare mandru. Mama impreuna cu bunica-mea si cu Tanti Ileana s-au dus in bucatarie sa stea la palavre. Eu m-am aventurat in sufragerie dar n-am descoperit prea multe pentru ca am alunecat cu fruntea direct in coltul unui dulap. Tin minte ca imi curgea pe fata ceva cald si moale. Clipeam des pentru ca imi intra in ochi. Eram linistit dar usor contrariat pentru in jurul meu toata lumea era panicata. Am o cicatrice verticala situata exact deasupra nasului.

La mare, o alta doamna mi-a dat piersici. Mi-a spus ca ea nu poate sa le manance pentru ca are diabet sau ceva de genul asta. Am dus piersicile mamei si am intrebat-o daca pot sa mananc.

Tot la mare, am castigat 17 lei la niste aparate de joc cu maneta. Si bineinteles erau masinutele cu electricitate. Oooauuu. Era super misto cand ma lasau sa ma urc singur intr-o astfel de masinuta. Evitam sa ma ciocnesc cu ceilalti.

Dormeam foarte adanc. Ai mei au spart usa de 5 ori. Tin minte ca aveam cam 8 ani. Am venit de la scoala, mi-am dat jos haina si am mers in dormitor. M-am descheiat la camasa si mi-am dat cravata jos. Am adormit in genunchi cu capul pe pat si cu pantalonii in vine.

Am fost ales comandant neoficial de detasament in urma a ceva ce acum as numi flash mob. Invatatoarea a organizat alegeri. Vazand ca nu castiga in urma numaratorii voturilor, un contracandidat a inceput sa planga si a spus ca nu este potrivit sa fiu comandant de detasament pentru ca sunt un mormoloc ofticat. Porecla asta m-a urmarit mult timp dupa scoala generala.

La practica ne bateam cu struguri. Jucam cutitase. Le-am aratat cum sa construiasca capcane printre randurile de vie. Se sapa o groapa. Se acopera cu frunze si pamant. Se momeste diriginta inspre groapa cu pricina. Ce m-am distrat cand a cazut diriginta intr-o capcana din asta.

Aveam un poet printre noi. Scria tot felul de poezii, avea caiet cu rime, etc. Tot timpul isi lua bataie copilul ala. Ne-au dus intr-o zi intr-un loc unde era o rapa mare. Ooooaaauuu. Super loc ca sa te joci, sa arunci cu bulgari de pamant, sa te fugaresti cu ceilalti. Poetul a facut pe alpinistul si a ramas blocat de frica in buza rapei. Mi-am folosit cutitul de taiat struguri ca sa ajung la el, sa–l salvez. I-am dat cutitul si i-am spus sa-l infinga in pamant ca sa aiba un punct de sprijin. L–a aruncat in rapa. Nu am mai gasit cutitul ala niciodata. Mi–a parut rau dupa el. Avea lama zdrentuita si taia bine ciorchinii. Imi faceam planul repede cu el. 40 de galeti nu sunt asa usor de cules.

Niciodata in scoala generala nu am fost in stare sa scriu compuneri mai lungi de 1 pagina A5. In clasa a cincea am luat premiul intai la un concurs de povestiri stiintifico-fantastice organizat de profesoara de limba romana.
Pentru ca eram mic si bleg, ieseam afara cu toate jucariile mele. Din pacate ma intorceam numai cu o parte din ele pentru ca ceilalti copii obisnuiau sa–mi le fure.

Adevaratul fiu al mamei Omida

Stimata Doamna / Stimate Domn,

Pentru a evita orice fel de confuzii tin sa precizez ca adevaratul fiu al mamei Omida cu pretentii de copywriter care a scornit "M-a cautat cineva?" sunt eu.
Pentru multumiri, aprecieri, laude, propuneri de colaborare si contul meu bancar va rog folositi ID-ul meu de Yahoo.
Pentru orice alte informatii, va rog nu ezitati sa ma contactati.
Multumesc anticipat pentru raspunsul dumneavoastra prompt.
Cu stima,

Eu
(semnat indescifrabil)

Cele 10 porunci

Mah … am stat si m-am gandit. Viata trebuie sa fie amuzanta si distractiva. Evident ca uneori o dam in bara si lucrurile nu ies asa cum am dori. Fiecare ar trebui sa caute un echilibru. Dar e nasol pentru ca echilibrul pe care il constientizeaza un individ la un moment dat este determinat de orbitele lui Adi pe care acesta se invarte. Ma rog, eu nu prea sunt de acord cu orbitele lui Adi dar consider ca termenul e oarecum adecvat.
Cum ar putea cineva sa gaseasca o referinta? Unde se afla acel punct fix cu care Arhimede ar putea rasturna Pamantul?
E in regula sa suferi dupa un tip(a) juma de an pentru ca te-a lasat cu fundul in balta cand iti era lumea mai draga? Sau e normal sa-l dai dracu’ de a doua zi si sa-ti vezi de viata ta cu toate ca ai tinut la respectivul ca la ochii din cap?
Era sa uit.
Nu imi plac inadaptatii. Cel mai nasol e cand te ia valul si dai peste o inadaptata din asta care are in cap constructii mentale de genul “numai ceea ce gandesc eu este adevarat, corect si bine si ma doare fix in fund de ce e in capul tau, de ce reprezinti tu si de ce sentimente ai tu pentru mine iar eu nu plang acum dupa tine ci datorita faptului ca sunt furioasa si ca imi e ciuda ca am dat peste tine si mi-am pierdut timpul de pomana”. Dupa despartire, evident orbita se modifica si te trezesti dupa juma de an ca ai fost un bou. Dar esti un bou fericit pentru ca providenta ti-a tras un cap in gura si un sut in cur la momentul oportun ca sa nu ajungi la 40 de ani alcoolic pentru ca nevasta-ta e o inadaptata si aveti o casnicie unde paranoia e inflorita si face fructe multe.

Nu imi plac nici oportunistii. Astia reprezinta reversul inadaptatului. Tin sa multumesc pe aceasta cale mamei mele ca mi-a bagat in cap de la varste fragede ca banii sunt un cacat si nu reprezinta nimic cu adevarat important in viata. Imi aduc aminte acum de un banculets care spune ceva de genul ca nu e vina ta ca nu te-ai nascut intr-o familie bogata dar e numai vina ta daca nu te insori cu o femeie care are multi bani dar exista o probabilitate destul de mare ca asta sa nu inseamne decat ca in viitor in loc de vodka la plastic vei putea sa bea Jack Daniels … ceea ce, daca stai sa te gandesti e cam tot una pentru ca oricum vei fi un alcoolic ratat. Ma rog, asta se va intampla daca esti cat de cat intreg la cap si vrei sa faci ceva in viata cu aceasta (aplauze, va rog) uniune matrimoniala. Adica sa-ti iubesti nevasta si ea sa te iubeasca pe tine si sa aveti copii frumosi ca ma-sa, inteligenti ca tac-su si intregi la cap ca amandoi. Mult mai important este sa te simti bine in pielea ta, sa ai prieteni, sa asculti si sa ajuti oamenii de oricate ori poti sa o faci.

Alta chestie pe care am experimentat-o de cateva ori cu deosebit de mare success este urmatoarea. Asa. Ai o relatie. Te pupi, te plimbi, te … erm … scuze … faci dragoste cu respectiva, radeti, glumiti, mancati, va spalati pe cap unul pe celalalt, apropo … o relatie merge bine atunci cand partenerii se spala pe cap unul pe celalalt … sunt cam tampit dar mie mi se pare un gest extrem de intim sa te spele iubita pe cap … asa, sa revenim in fine, cred ca ai prins idea si vine ... dupa caz … o ruda, un prieten, o prietena etc. si zice: “… sincer sa fiu, X nu e in carti.” sau “Hmm … draga mea … X e prea copil pentru tine.”
Pai futu-ti pastele matii, ce pula mea te bagi tu mah cacat de vierme cu ochi in relatia mea?
Si tu, toanto … de ce dropsu’ meu nu imi spui ce cacat ti-a mancat respectivul sau respectiva?
Adica, tu il primesti in casa noastra, mergem la carciuma si la film impreuna, discutam tot felul de lucruri, eu ca bou am incredere in abilitatea ta de a-ti alege prietenii / prietenele si las la o parte orice urma de suspiciune pe care as putea-o avea, ala(aia) ma mananca pe mine de cur la greu si tu ii raspunzi zambind la otravurile lui, in loc sa-l scoti in suturi din viata ta si sa vii sa-mi spui ca ai fost proasta ca ai avut incredere in ruda, prietenul, prietena ta de cacat care se baga in relatia noastra.
Alta chestie care ma enerveaza este urmatoarea.
Cunosti o persoana. Care … hmm … sa zicem ca are “potential”. Incepi sa vorbesti cu ea. Evident pe messenger pentru ca messengerul asta e o chestie asaaaa extraordinara ca ar trebui sa le dam astora de la Yahoo un premiu Nobel pentru sporirea natalitatii pe intreg mapamodul. Buuun. Discutiile incep usor … delicat … ce carte ai citit? … la ce film te-ai uitat? … bla bla ... azi … bla bla … maine … si intr-o zi … !!! trosc !!! Se produce evenimentu’. Se intampla ceva. Tan taaaa naaaa. Din momentul asta, discutiile devin mai … “apropriate”. Prinzi curaj … ma intelegi, nu? … “Hai sa iesim la o cafea” e absolut uzual. Toata lumea il foloseste. La care ea:
Varianta 1 (care nu exclude Varianta 2): “Vai .. azi nu pot. Trebuie sa fac nu stiu ce situatie la serviciu. / Trebuie sa duc catelul la vaccin. / Vin niste prietene pe la mine. Etc.” Cu alte cuvinte … cacaturi. Minciuni. Este unul din putinele momente in care femeia considera ca sufletul sensibil al barbatului nu trebuie sagetat cu adevaruri crude de genul “Bha … esti un fraier botanist (N.R. botanist – care pune botul) dar vorbesc cu tine pentru ca ma plictisesc la serviciu / ma excit / imi alimentezi visele mele idioate de femeie proasta ca voi gasi barbatul vietii mele care este inteligent, draguts, amuzant, cuminte, cu bani si cariera si masina, sincer, manierat si cu simtul umorului care va spala vasele si rufele, va gati mancaruri cu staif, va face curatenie, va face piata, va sterge copii la fund, etc. etc. etc. pentru mine pentru ca eu sa stau cu curu’n sus toata ziua”.
Varianta 2 (care nu exclude Varianta 1): “Unde? Cand? Cum?” Stabiliti impreuna detaliile. La ora stabilita ajungi la carciuma, ocupi loc la masa, spui chelnerului sa te mai astepte cu comanda ca mai vine cineva, iti aprinzi o tigara, te gandesti ce cacat o sa faci maine la serviciu cu treaba aia, daca e grasa ma fac ca nu o cunosc, si cate zile mai sunt pana la salariu, baga-mi-as ca m-a mancat in cur sa-i trimit poza, daca n-are toti dintii, etc. etc. etc. Apare mandra care priveste in jur usor dezorientata si calca timid podeaua carciumii care podea tocmai a fost spalata de boraturi, scuipati si scrum de tigara. Nu-i nici grasa si nici stirba. Te ridici zambind si faci cu mana pentru ca de regula e toanta sau vrea sa o faca pe toanta ca sa te vada cum reactionezi si in mod sigur are un inceput de miopie sau e mioapa de-a dreptul. La la la … bla bla bla … discutia seamana foarte mult cu inceputurile discutiilor voastre pe messenger. Dar lucrurile se misca mai repede acum pentru ca oamenii obisnuiti vorbesc mai repede decat pot scrie. Evident mai devreme sau mai tarziu veti ajunge la alternativele pe care le-am prezentat deja in varianta 1.
Ei bine, barbatul asta care l-am prezentat eu si pe care vi-l doriti cu toate nu exista. Repet. NU EXISTA. Noi … cand spunem ca suntem asa si pe dincolo pe messenger, mintim cu nerusinare. La fel cum faceti si voi. Nu-ti trebuie cine stie ce inteligenta ca sa identifici un ideal in cateva minute. Adica … poate … daca ne combinam, cuplam, imbarligam, relationam intim (aplauze, va rog) … primele zile, hai primele saptamani (daca ai noroc) o sa fac “frumos”. Dupa aia, ai sa constientizezi ca ai dat peste un porc imputit care sforaie ingrozitor si fumeaza ca un turc de ii put gura si hainele de la o posta de la tigarile alea imputite. Si gata … visul s-a destramat. Urmeaza o perioada in care perioada de timp a preludiului se scurteaza in ritm geometric. Adica … nu mai facem dragoste … trecem la etapa superioara … ne futem. O facem pentru ca putem, pentru ca simtim nevoia (DA … si femeile vor sa se futa ceea ce mi se pare foarte important de stiu si retinut), pentru ca ne plictisim, pentru ca ne imaginam ca dragostea noastra va renaste ca pasarea Phoenix, etc. Daca o sa ne placa sa ne futem, adica daca esti buna, se poate sa ramanem in continuare impreuna o perioada de timp. Dar devine penibil la un moment dat. Spre exemplu, marturisesc ca eu am mustrari de constiinta. Nu din cauza ca as insela pe cineva dar cred ca din cauza ca m-as insela pe mine.

Alta chestie. Nu inteleg care e treaba cu sforaitul. Bhai nene, parca as sforai ca as vrea. Parca as face inadins. Sforai numai cand sunt foarte obosit. Asa ca nu mai trage de mine sa mergem in parc sa ne plimbam ore in sir si zeci de kilometrii pentru ca unu ... ma doare spatele si doi … pentru ca o sa sforai. Parca aud: “Raduu” … “Mmm .. ihimmm.” … “Sforai” … “Hrrroooo … Phuuuuu” … “Raduuuu” … “Mmmm … ihimmm” … “Intoarce-te pe partea cealalata” … “Hrrroooo … Phuuuuu”.
Pus in fata atator evidente … trebuie sa recunosc. Sforai. Dar usor. Aviz persoane sensibile.
Sunt un fericit. Adorm in maxim 3 minute din momentul in care pun capul pe perna. Asa ca daca te gandesti sa faci ceva in seara asta … fa repede ca altfel incep sa sforai. Si esti patetica … daca ma trimiti sa dorm acasa pentru ca iti inchipui ca o sa sforai. Sau daca ma ameninti ca ma “exilezi” pe canapea, baie, balcon, presul din fata usii. Iar eu sunt un bou ca m-am imbarligat cu tine. Imi place cuvantul asta. Imbarligat. De aia il folosesc. Nu stiu care e etimologia lui (nu stiu de ce dar il asociez cu “balega”) dar suna foarte bine.. Ma duce cu gandul la o anumita caracteristica animalica si este foarte adecvat pentru ceea ce intampla in zilele noastre in multe cupluri.

Am experimentat de cateva ori inca un lucru pe care il consider extreme de neplacut. Spre exemplu. Fac o prostie. Da. Culmea culmilor. Chiar si un geniu ca mine face prostii. Daca n-as fi facut prostii, n-as fi ajuns un geniu si eu vreau sa–mi depasesc conditia de geniu. Vreau sa fiu un zeu. Asa. Bun. Sa zicem ca fac o prostie sau un lucru care nu l-ai inteles. Si evident nu poti dormi noaptea. Si in momentul asta, daca tu nu dormi, eu de ce as dormi? Si incepe interogatoriu. Parerea mea este ca procurori ar trebui sa fie numai femeile. N-ar trebui sa existe barbati procurori. Un barbat procuror este din start sortit esecului in cariera. In fine … revin. Precizez pe aceasta cale si daca e nevoie dau anunt si la gazeta ca sunt rau de somn. Cand imi e somn, imi este somn pentru ca sunt obosit si pentru ca vreau sa dorm. Este o chestie fiziologica. Creierul meu nu functioneaza la parametrii pe care i-ai dori tu cu interogatoriul tau cu tot. De ce te certi cu mine? Cearta-te cu Dumnezeu, cu ursitoarele mele, cu Allah sau cu cine vrei tu dar nu te certa cu mine pentru ca nu sunt in stare sa-ti raspund la niste intrebari suficient de coerent pentru satisfactia ta. Daca poti sa intelegi ok facem afacerea. Daca nu … take a hike.

Rezumat pentru cine n-a inteles pana acum precum si altele:
UNU. Cu treburile in gospodarie. Nu mai freca duda la computer/TV/oglinda, misca-ti fizicu’ si spala vasele cat curat eu cartofii astia.
DOI. Cu sexul. Daca ne culcam prea devreme pentru ca iti lipseste si n-ai mai vazut-o de mult timp, nu e bine pentru ca nu va dura. Lasa-ne sa ne indragostim unul de celalalt si dupa aia o sa o vezi pana o sa te saturi. Daca ne culcam prea tarziu pentru ca ai figuri de vedeta in cap sau pentru ca vrei sa te mariti virgina n-o s-o mai vezi pe-a mea in veci. Iti urez noroc in gasirea unui bou.
TREI. Cu vorbitul. Daca o tii pe a ta, nu cred ca o sa ajungem prea departe. Daca o tin pe-a mea, pentru ca sunt tampit si tu realizezi chestia asta, iarasi nu e bine. E bine ca in astfel de cazuri sa fii delicata.
PATRU. Cu prietenii, rudele, colegii de serviciu, locul de munca, zona unde locuiesc, apartamentul in care stau, liceul/facultatea pe care l-am terminat(o), masina pe care o conduc, etc. etc etc. Daca ale mele sunt proaste si ale tale sunt bune … ia hai … du-te invartindu-te si spala-te pe cap cu ele.
CINCI. Fara aluzii. Si barbati pot avea migrene fara motiv.
SASE. Tot fara aluzie. Barbatul nu este iepuras Duracell sa dea din fund sau sa strige prezent de oricate ori pocnesti tu din degete. Daca ai senzatia ca ma comport in genul asta, inseamna ca am facut ceva rau.
SAPTE. Cu concediul. Daca tu ai bani sa mergi la Paris si eu am bani sa merg la Olanesti … e foarte probabil ca o sa mergem undeva unde sa ne putem permite amandoi. Daca nu … valea. Cu V mare.
OPT. Cu fumatul. O sa ma las de fumat cand o sa vreau eu si daca ma mai futi mult la cap cu fumatul ma duc sa fumez singur sit e asigur ca nu e absolute nici o problema. O conditie absolut necesara ca sa ma las de fumat este ca relatia dintre noi doi sa mearga foarte bine.
NOUA. Cu momentele in care simt nevoia sa fiu singur/lasat in pace. Cu cat relatia noastra merge mai prost, cu atat momentele astea sunt mai dese.
ZECE. Cu copii. Daca relatia noastra merge bine, vreau doi.

Sunt nervos!

Ma enervez al dracu' de tare cand diversi indivizi sau diverse individe simt nevoia imperioasa de a se baga in seama total aiurea cu mistouri de carciuma din gara provinciala de mana a doua (ex.: Adjud, Marasesti, Ramnicu Sarat, etc.).
.................................................
Pu lam ea ... eu cum dracu' nu sunt in stare sa plictisesc la serviciu pe nimeni cu atitudini de astea de 2 lei vechi? Am reusit sa ma abtin sa nu fac scandal desi cred ca ar fi trebuit. Am "calitatea" de a jigni cumplit fara a folosi cuvinte urate.
Gata. M-am calmat. Deocamdata.
...................................................
O sa fac o lista cu lucrurile / atitudinile care ma enerveaza.
..................................................
Am in pregatire o insemnare despre ce faceam eu cand eram mic.

Sange si creier

Firma mi-a luat sange ca sa ma testeze daca am hepatita. Astept cu nerabdare rezultatele testarii psihologice de acu' aproape o luna. Voi comunica rezultatele analizelor pentru descoperirea antigenului HBS si testarii psihologice pe blog. Over and out.

Scandalul de sambata seara

Sambata am fost cu o gramada de prieteni de-ai mei in Offside unde s-au baut 5 metri de bere si dupa aia in Fire, de unde am plecat pe la 04:30. Am mancat bomboane de ciocolata si pestisori cu susan de la o tipa care isi serba ziua de nastere pe acolo, fara sa-i cer voie. Tsin sa precizez ca bomboanele si pestisorii nu au continut droguri, virusi de gripa aviara, bacilli de antrax, SIDA, etc. Ca sa ne aratam recunostinta, eu si cu Adi i-am facut o gramada de poze. Sper sa o gasim ca sa-i trimitem pozele. A fost o seara tare reusita.

Super petrecere!

Azi am ajuns intr-o carciuma. La carciuma asta am ajuns printre ultimii impreuna cu o tipa blondutsa mai inalta decat mine si cu un tip mai mic de statura ca mine.
Langa bar era o garderoba unde puteam sa ne lasam hainele dar cand am ajuns eu acolo, aia de la garderoba tocmai plecasera. La mine era si haina tipei blonde si a tipului mai mic de statura ca mine. Tipa era tare dragutsa dar nu cred ca o cunosc desi paream foarte buni prieteni. Eu am ramas langa garderoba asteptand sa pun hainele imediat ce se intorceau garderobiera. Parca era un fel de petrecere si stiu ca am platit 100.000 lei la intrare. Cat am stat la garderoba (care era exact langa bar) a venit un barman care mi-a dat sa beau un pahar cu Jack Daniels amestecat cu Pepsi. Initial l-a pus pe masa dar cand a vazut ca aveam mainile pline de haine a decis sa–mi dea sa beau din mana lui. Nu prea se pricepea pentru ca am baut cam fortat si m-am stropit pe tricoul crem cu care eram imbracat. Au inceput sa se aseaze pe langa bar din ce in ce mai multi oameni, s-a umplut barul, incepuse forfoteala dar nu era muzica. Era si multi oameni straini. Stiu ca langa mine era un tip mulatru, ras in cap si foarte vesel. Am inceput sa cant, mulatrul s-a luat dupa mine si au inceput si altii sa cante si ceea ce la inceput era un fel de lalaiala de a mea s-a transformat in cel mai misto jam session acapella din cate s-au vazut vreodata. In cantec era vorba despre 4 preoti. Care se inmulteau intr-un mod miraculous. Adica la o stofa erau 4, la urmatoarea mai venea unul, si tot asa. Eu imitam sunetul unei muzicutse. Si cand nu era partea mea de cantat incepeam sa bat ritmul cu mainile in tejgheaua barului. Pana mi-a spus un barman sa incetez pentru ca il deranjeaza. Si l-am intrebat cum dracu il deranjeaza si el a spus ca nu mai tine minte comenzile daca bat in tejghea. Afara era soare pentru ca in fata mea, de cealalta parte a barului, erau niste ferestre prin care intra lumina soarelui uimitor de stralucitoare.
Apoi m-am trezit.

Explicatii

Eveniment important. Azi fac 31 de ani. Probabil sunt la varsta jumatatii vietii mele dar oricum nu conteaza pentru ca o sa murim cu totii. Imi plac oamenii care stiu sa rada. Astia stiu sa traiasca. Pentru ca, pana la urma … oricum o sa murim cu totii. Si eu o sa mor. Si numai Patric e de vina pentru treaba asta.
Casa Tralala are aspectul casei din Fight Club. Nu stii unde e dar stii ca exista. Daca ai fost vineri seara acolo si ai vazut un tampit care a venit in costum sa stii ca ala am fost eu. Pe rand, cravata mea a ajuns la Jolly (unde gasesti si explicatii pentru tinuta mea), Bobby si Adi. Daca te-a intrebat vreunul “m-a cautat cineva?” sa stii ca s-ar fi putut sa fiu tot eu dar nu bag mana in foc pentru ca la un moment dat toata lumea incepuse sa intrebe daca “m-a cautat cineva?”.
Actul de a intreba in mod repetat, stupid si obsedant daca m-a cautat cineva, Adi l-a explicat ca fiind un fel de cautare haotica a unei cai de comunicare cu ceilalti in virtutea faptului ca acum oricine are la dispozitie absolut toate mijloacele de comunicare dar nu comunica nimic. Ca sa dezvalui un secret … mie imi place sa intreb pentru ca ma distreaza reactiile pe care le citesc in ochii necunoscutilor. La fel de mult cum m-am distrat spunandu-i chelneritei din Everest, unde am mancat cu Adi ceea ce ne cumparasem de la Mac, ca aseara am impuscat pe cineva in cap. A trebuit sa-i repet chestia asta de 3 ori intr-un interval de 5 minute ca sa inteleaga ceea ce vroiam sa-i spun.
Oricum … s-ar putea sa nu aflu niciodata daca m-a cautat cineva … dar nu conteaza. Simt ca trebuie sa intreb chestia asta permanent. Cine stie … poate o sa ma caute si eu nu o sa fiu acolo.
Asa. Sa nu uit.
Imi cer scuze ca am varsat bere pe jeansii tai. Mi-au placut sosetele tale mici cu multe dungi colorate.
Mai departe.
De fiecare data cand beau descopar chestii noi. Cu cat beau mai mult cu atat chestiile pe care le descopar sunt mai socante. Din pacate, de multe ori nu reusesc sa-mi aduc aminte ce am descoperit cand ma trezesc asa cum a fost cazul “Povestii copilului fara nume” din care mai stiu doar titlul. Din pacate pentru a-mi aduce aminte povestea asta trebuie sa ma imbat cu simt de raspundere. Povestea asta am descoperit-o dupa ce am baut 2 litri de secarica in 3 oameni. Nu mai stiu cata bere am baut eu atunci dar presupun ca am trecut de 4 litri. Explicatia este ca mi se face sete de la spirtoase.

Vineri seara am baut cam 4 litri de bere si am descoperit niste straturi. Nu, nu m-am apucat de gradinarit in fata la Casa Tralala.
Cele 5 simturi umane se pot stratifica. Cel mai brutal si impersonal este vizualul. Faci ceea ce faci pentru ca ti-a placut ceea ce ai vazut. Apoi vine randul auditivului. Faci ceea ce faci pentru ca te incita ceea ce ai auzit. Olfactivul face si el parte din categoria simturilor brutale dar violenta lui este mult diminuata. Diferenta dintre acest simt si cele anterioare este non-selectivitatea lui partiala. Poti alege sa mirosi o floare dar nu cred ca alege cineva vreodata sa miroasa o sticla cu amoniac, de buna voie si cu buna stiinta. Iti place pentru ca asociezi involuntar mirosul pe care il simti cu amintiri ale altor mirosuri. Gustativul se situeaza cam in aceleasi limite. Am ajuns la tactil. E o mare realizare sa iubesti folosindu-ti exclusiv simtul tactil. Cred ca acum am fost suficient de clar pentru toata lumea. Probabil ca e o tampenie dar ceea ce conteaza e ca am spus-o.
Peseu pentru cei care imi poarta de grija cu bautura: Nu sunt betiv pentru ca am avut hepatita la 2 ani si nu imi place Pepsi.

After party!

... ahmm ... M-a cautat cineva?

10 Martie 2006

Azi e o zi in care am o dispozitie speciala. String-urile s-au aranjat parca de la sine iar fluxurile au o curgere constanta si lina.

Dimineata m-am trezit infrigurat. Am sunat la birou sa anunt ca intarzii. Dupa-amiaza o sa merg unde am mers sambata trecuta. Diferenta e ca acum am cravata. Diseara ma duc la Tralala ca sa casc ochii la RoBlogFest. Sper sa nu ajung la concluzia ca figurantii si figurantele sunt majoritari pentru ca o sa ma car instant.

E tare placut sa ajungi la concluzia ca 2006 e un an care se anunta extrem de interesant.

Am citit cu mare atentie prospectul antibioticului pe care il iau. Nu scrie nicaieri ca ar trebuit sa evit consumul de alcoolice pe durata tratamentului. Medicii sunt invitati sa-si dea cu parerea.

Energy

Maine trebuie depusa oferta. Pana in 10 dimineata trebuie sa ajung la ... Bzzut. Ce ziceam? A, da. Aseara am vazut un iepuras alb. Bzzut. ... Erm ... am inghitit pastila rosie. Bzzut. Bye, bye Kansas.

Vecinii mei si o depresie scurta

Ba, care te stii sensibil de la natura, cara-te de aici. De pe acum iti zic si nu repet. Nu-i de tine si nici n-ai ce vedea pe aici. Vezi ca e Mircea Radu la teveu si du-te sa–ti pisi ochii acolo ca-ti face bine la nervi. Te mai descarci si tu pe acolo ca pe aici ma descarc numai eu.


De 1 Martie am muncit ca un bou pana la opt jumate seara si m-am deprimat ca dracu’!
Totul a inceput cam de dimineata dar atacul final l-am primit cand mi-am dat seama ca am ramas fara hartie igienica pe cand eram in buda. Va zic io … cel mai naspa e sa nu ai dupa cine sa strigi cand ramai fara hartie igienica. Asa imi trebuie sa in loc sa belesc ochii prin jur i-am belit direct intr-o carte.
Da. Imi place sa citesc pe buda. Imi place pentru ca ma plictisesc. E singurul loc unde nu imi gasesc linistea. Ce cacat sa fac? Sa numar placile de faianta si panzele de paianjan?
Toata lumea vorbeste de role model–uri. Sa fii ca ala, sa faci ca ala, etc. Sunt prosti. Ar trebui sa–ti spuna doar “Ba boule, vezi ca ai sa ajungi ca ala.” sau “Fa vaco, vezi ca dai tu de dracu’ daca nu-ti bagi mintile in cap.”
Eu n-am role–model–uri din astea. Eu am un non–role–model. Aia care sta in apartamentu’ de la parter. 45 de ani, nemaritata, nebuna, somera si cu 4 caini in casa. Pe usa si-a lipit o hartie cu numele ei sub care sta scris “crestin-ortodoxa”. In fiecare sambata dimineata o poti gasi in piata de vechituri unde sta de dimineata pana seara sa vanda o perdea sau o baterie de chiuveta sau dracu’ mai stiu eu ce vinde nebuna ca n-am fost niciodata in piata de vechituri da’ iti zic io ca asa e. N-ar fi problema asta da’ mai are si basini in cap. Are 30 de milioane datorie la intretinere si au vrut astia din bloc sa o angajeze femeie de serviciu da’ ea a refuzat galant chiar daca mananca numai paine cu apa si coliva de la biserica din pomeni. Tampita dracu’.
Io ca aia nu vreau sa ajung.
Blocul asta pute. E plin de bosorogi cacanari si de alti cacanari care-si arunca gunoiul in fata ferestrei si bosorogii astia plus restu’ n-ar fi suficienti de cacanari daca nu ar strange de pe strada maidanezi carora le arunca un castron de terci in fata usii. Si am patru maidanezi pe scara. Pe scara nu e lumina pen’ ca bosorogii cacanari isi mananca de sub unghii si au pus pe holul blocului intrerupatoare cu temporizator sa nu cumva sa consume prea mult curent electric becurile alea chioare de 40 de wati. Si sa vezi ce frumos e cand orbecai dupa rahatul ala de intrerupator si calci in strachina cu terci la care pana si maidanezu’ se uita cu scarba.
Vaca aia care sta deasupra mea isi scutura in fiecare dimineata presurile de iuta pe fereastra si tot praful imi intra in casa. Imputita dracu’. I-am zis odata, i-am zis de doua ori de cate cacat de ori tre’ sa–i zic ba ca m-am saturat sa-i inghit eu mizeriile pana sa inteleaga? Acu’ astept sa crape ca nu mai are mult si o ia dracu’ si pe asta impreuna cu barbat-su’ cu tot care si ala e o jigodie la fel de imputita ca si ea. La Focsani era tomberonu’ de gunoi la juma de kilometru de casa de ma plictiseam pana ajugeam cu gunoiu’. Si cand le-am zis hai mah sa desfiintam burlanu’, sa igienizam si sa facem uscatorie de rufe ca sa pot sa-mi usuc si eu niste rufe fara sa mi le umple vaca aia imputita de la 2 cu praf au zis ca ce bha moldovene vii tu sa ne zici noua cum sa facem ca noi stam in blocul asta de treizeci de ani si asa am aruncat gunoiul dintotdeauna. Concluzia: sa va fut neamu’ de tarani orasenizati care–si arunca gunoiul sub fereastra ca de abia am scapat de sobolani care acu’ 3 ani ieseau pe gaurile de sub chiuveta sau intrau pe geamu’ de la baie si imi furau sapunu’ ca sa-l manance ca imi aduc aminte ca am stat odata pe fereastra de la bucatarie si am numarat treizeci de bucati. Cat de prost tre’ sa fii mah sa zici ca sobolanu’ nu moare de la otrava pe care io pui tu in carnea tocata pentru ca bea apa dintr-o teava care a stat sparta juma de an si se spala la mate? Cert e ca pana la urma cre’ ca sobolanu’ a facut indigestie de la atata carne tocata si s-a carat pe alte meleaguri. Da’ au ramas gandacii pentru care tre’ sa cumpar otrava de gandac de Colorado la fiola de se pune o fiola din aia la 100 de litri de apa si eu pun fiola in 2 litri de apa si dau cu ea prin casa ca sa ma ia dracu intr-o zi cu cancer la ficat pentru ca imbecilul imputit si cretin isi arunca gunoiul in fata ferestrei.
Bha…asculta la mine. Un taran e model de ordine si curatenie pe langa astia. Daca le zici ca’s tarani nu e bine ca or sa zica ca ii lauzi. Viermi mah. Asta sunt. Niste viermi gestati de muste de cacat din alea verzi.

Cateodata as vrea sa vand tot si sa ma mut la tara sa ma fac taran. Mi-as cumpara o casa intr-o margine de sat sa nu ma futa nimeni la cap si m-as insura cu fata popii sau cu fata primarului. Ce poti sa ceri mai mult de la viata? Aer curat, mancare fara E-uri si un cur de taranca cu carnea tare. Viata nene!

Eu sunt Spartacus

Marturisesc ca imi cumpar aproape in fiecare dimineata ziarul “X”, pe care il citesc in 10 minute pentru ca atat dureaza drumul meu cu metroul spre serviciu. Platesc 0,5 lei pentru 10 minute de citit. O fi mult? O fi putin? Habar nu am. Acu’ normal … am oarecari circumstante atenuante. Paginile de sport nu ma intereseaza si sar peste ele.
Nu’s ziarist, n-am fost niciodata intr-o redactie, nu stiu cu ce se mananca / creeaza un ziar. Dar ma intreb si eu ca omul … cum ar putea un om sa citeasca un ziar la care s-a muncit 500 de ore–om (imi dau si eu cu parerea) in 10 minute? Care e explicatia? Sa fie oare de vina calitatea indoielnica a ziarului? Oare platesc in fiecare zi 0,5 lei pentru ca refuz sa pierd timpul uitandu-ma pe fereastra metroului sau la mutrele anonime cu aspect de purtator de doliu care ma insotesc? Oare pentru ca am speranta ca voi gasi macar o informatie interesanta care sa dea un scop banilor pe care i-am platit? Cine stie … Din pacate, ziarul pe care il cumpar n-are viata lunga. La capatul calatoriei mele cu metroul inutilitatea acestei fituici ma dezgusta in asa hal incat nimereste in primul cos de gunoi pe care il vad.
Cum poate un om sa renunte sa se uite la TV si de ce se intampla chestia asta? Lipsa de timp? N-as crede. Adevarul e ca m-am saturat sa citesc porcarii si sa vizionez porcarii. Deschizi TV-ul sau ziarul … gramezi de minciuni si erori voite, gramezi de declaratii scoase din context, gramezi de mosi si babe violate, gramezi de stiri morbide, gramezi de calamitati naturale …
Daca as fi rugat sa caracterizez presa in cateva cuvinte as spune ca aceasta presa abunda in exagerari voite, minciuni pe fata si goana dupa senzational.
Felul in care jurnalistii inteleg sa-si faca meseria este unul cu totul gresit. In goana lor dupa profit, se pierde pe drum impartialitatea si corectitudinea pe care o presupune titlul de a patra putere in stat.

Nu mai tarziu de acu’ cateva zile, un confrate blogger a starnit o oarecare furtuna. Motivele i le cunosc si ii cunosc si frustrarile si am inteles si de unde si cum a aparut aceasta explozie. Poate n-ar fi trebuit insa sa fie atat de virulent dar cine sunt eu ca sa pot sa ma pun in locul lui.
Explozia lui a fost intr-un fel si explozia mea. A fost o revolta spontana impotriva tuturor acelor oameni care isi castiga existenta spunand minciuni. Impotriva unor oameni care isi trateaza responsabilitatea de a informa publicul cititor cu indiferenta. In ultima instanta, aceasta revolta consider ca a fost una motivata de jurnalistii care isi bat joc de cititorii lor si nu numai ca pot sa doarma bine noaptea dar mai iau si bani frumosi pe treaba pe care o fac.
Poate sunteti curiosi cum de s-a declansat acest veritabil razboi. Simplu. Cand un jurnalist somer care iti citeste aberatia pe care ai publicat-o in ziar, vine si iti face critica consider ca ar trebui sa ai macar bunul simt sa-ti recunosti vina. Din pacate nu s-a intamplat asa. De ce? Pentru ca romanul needucat se pricepe mult mai bine sa injure si sa spurce decat sa-si recunoasca vina.

Pentru lamurirea celor care sunt gata sa arunce cu rahat intr-un om pe care nu il cunosc deoarece asta e singura forma de riposta pe care ei o stiu pentru ca la ei in cartier se obisnuieste sa-ti ceri scuze numai aluia care are brandul mai mare sau bani mai multi (si sper ca va dati seama ca asta e atitudinea care caracterizeaza un las oportunist) imi voi permite sa spun cateva cuvinte despre confratele meu blogger:
Este unul dintre primii oameni al caror blog l-am citit inainte de a deveni eu insumi blogger. El nu sta pe banii parintilor lui si nici nu cred ca a stat vreodata. A pus mana si a muncit imediat dupa ce a terminat liceu in timp ce tu stateai la facultate pe banii lu’ mamica si lu’ taticu’. De ce a venit el in Bucuresti cand putea sa stea naibii in oraselul ala de provincie? Pentru ca a vrut mai mult de la el insusi. Ceea ce nu pot spune si despre tine pentru ca ne-am lamurit deja ca tu esti un las(a) care isi admite greselile doar in fata alora mai tari ca tine (in functie, in bani sau in muschi).
Confratele meu n-are computer asa cum ai avut tu dintotdeauna. Isi scrie insemnarile din internet café-uri dramuindu-si cu grija banii ca sa-i ajunga si de mancare si de tigari si de transport si de tot ce are nevoie un om. Sau si le scrie pe computerele prietenilor pe care ii are si te asigur ca are destui din momentul in care il citesc minim 300 de oameni diferiti pe zi ceea ce n-as putea sa spun si despre tine. In timp ce tu te gandesti sa-ti platesti rata la masina, la computer sau mai stiu eu ce dracu’ ti-ai luat prin casa … omul asta se gandeste unde ar putea sa stea daca il dau afara aia la care sta in gazda.
Madam … daca nu iti place cum scrie prietenul meu … de ce nu te apuci matale de crosetat in loc sa-ti plimbi nasucul prin bloguri? Macar ai avea satisfactia unei finalitati palpabile (reale) a muncii dumitale. Nu cred ca sta cineva cu cutitul la gatul dumitale sa te intrebe in fiecare dimineata ce a mai scris confratele meu pe blog.
In orice caz … comentariul dumitale la insemnarea pe care a publicat-o acest om te descalifica fara drept de replica. Daca dumneata esti atat de pura, de inteligenta, de gratioasa si de bine crescuta … daca creierasul dumitale abunda de profesionalism jurnalistic … cum se face ca ai recurs la aceste mahalagisme? Sa fie oare de vina faptul ca ai constientizat ca ti-ai ratat cariera?
Duduie … nu e o rusine sa fii somer. Rusine e sa nu-ti respecti cititorii din banii carora manaci dumneata o paine. Asta e rusine.

A trecut magarul dealul?

"A trecut magarul dealul?" este o expresie care rezuma simplu si elegant si pe care am auzit-o prima data la bunica mea din partea tatalui. Expresia asta e ca o urare de bun venit si o sa citesti in continuare de ce o consider asa. Nu imi imaginez ca expresia asta ar putea fi folosita in alta limba decat in limba romana. Pur si simplu n-ar avea nici un farmec. Substanta acestei expresii vine din caracteristicile sufletului romanesc. Un alt neam nu cred ca ar intelege expresia asta pentru ca nu ar fi in stare sa perceapa bucuria, blandetea si o anumita ironie delicata si fina ca o pana de fluture (in cazul in care fluturele ar avea pene).
Aceasta expresie poate fi potential folosita in discutiile cu persoane care trec prin anumite stari sufletesti si de care te simti apropriat sufleteste.
Daca persoana respectiva inca nu a depasit acea stare sufleteasca i-ai putea spune “Lasa mah ca o sa treaca magarul dealul.” insa nu recomand. Banuiesc ca o sa te priveasca usor nedumerita si o sa gandeasca ceva de genul: “Uite mah si la asta. Eu sunt intr-o pasa atat de proasta ca nu imi mai aduc aminte sa fi avut vreo una ca sta in toata viata mea si asta imi spune ca o sa treaca magarul dealul. Cred ca e putin tampit.” si incepand cu aceasta concluzie vor aparea tot felul de consecinte destul de previzibile asupra relatiei tale cu acea persoana. Ea nu stie inca cine e magarul, de ce trebuie magarul asta sa treaca dealul si furia gandurilor e prea mare pentru a intelege scopul pasnic si incurajator al acestei expresii.

Mai devreme sau mai tarziu magarul va trece dealul indiferent de vointa lui. O intreaga lume comploteaza pentru finalitatea aceasta.
Vezi tu … intreaga viata a unui om poate fi privita ca un drum printr-un tinut deluros. Sunt multe suisuri si coborasuri iar magarul are in spate multe bagaje. Si sunt grele. Si magarul e obosit. Si ar vrea sa ajunga odata acasa, sa i se descarce din spinare desagile grele, sa manance si sa doarma. Insa ceea ce nu realizeaza magarul este ca drumul lui nu se va termina decat cu ultima suflare pe care o va avea. Dar sa lasam asta. Magarul nostru e in viata si nici macar nu se gandeste ca ar muri vreodata pentru ca magarul e tanar si viata il face sa creada ca e nemuritor.

Magarul, ajuns in fata unui deal, se va opri, va privi lung la deal si se va intrista. Magarul e obosit, dealul e mare si drumul e abrupt. Situatia in care se afla e delicata si nu permite interventie exterioara. Il asculti, il citesti, il privesti … ai vrea sa–i spui ceva, sa–l ajuti cumva dar te temi ca interventia ta va fi inoportuna si decizi ca e mai bine sa il lasi in pace. Fiecare dintre noi avem dealurile peste care trebuie sa trecem singuri. Magarul e trist si in capul lui se duc tot felul de lupte: “Cine a pus dealul asta in drumul meu? De ce a trebuit eu sa aleg drumul asta? Oare o sa pot sa trec dealul? Oare o sa mai fie vreun drum dincolo de deal? Daca urc dealul degeaba? Daca dupa dealul asta mai e inca un alt deal?”.
Dupa un timp, magarul isi va regasi incapatanarea si va incepe sa urce. Si in urcusul lui va incepe sa uite supararile lui. Odata cu uitarea asta, magarul va ajunge in varful dealului si va avea o “iluminare” … “Uite mah ca am trecut si de dealul asta. Am facut-o si pe asta. Sa-l ia naiba de deal. Simt ca sunt mai puternic acum.” In acel moment, poti sa fii convins ca magarul s-a regasit pe sine insusi. Este iarasi El. Puternic si incapatanat si gata sa mearga pana la capatul drumului. In acel moment, poti sa i te alaturi si sa-i urezi bun venit intrebandu-l: “A trecut magarul dealul?”. Magarul va intelege bucuria ta de a constata “iluminarea” prin care tocmai a trecut si va zambi. “Da, magarul a trecut dealul.”

Din varful dealului, magarul vede inaintea lui cum se deschide drum larg si lin. Se va gandi pentru un moment “Oare voi mai intalni un deal in drumul meu? Daca l-am trecut eu pe asta, o sa-l trec si pe ala.”

Insemnare fara titlu

Azi dupa–amiaza am vazut mii de pasari zburand inspre nord. Cred ca se intampla ceva.
……………………………..
Citesc Neuromantul de Gibson si inaintez cu stoicism prin traducerea de mantuiala. Incerc sa–mi aduc aminte varianta in engleza ca sa pot intelege ceva. Reusesc sa il termin de citit intr-un final. Au macelarit un roman exceptional. Alta mica teapa. Uneori am impresia ca cineva a decis ca ne trebuie tepe ca sa simtim ca traim.
……………………………..
Miere si lapte. Intuneric. Caldura. Liniste. Jarul unei tigari palpaie lenes. In seara asta o sa mor intr-un somn fara vise ca sa renasc maine dimineata intr-un viitor pe care tu poti sa-l schimbi. Azi ti-am facut un cadou si nimeni nu poate socoti valoarea lui pentru ca nu exista masura. E cel mai pretios lucru pe care ti l-as fi putut da vreodata dar tu n-ai sa stii niciodata. Tu o sa citesti zambind si ai sa gandesti ca’s simpatic cand spun prostii. Maine va incepe o noua zi si pentru tine.

Club A. Ce-a fost si ce-a ajuns

Tocmai m-am intors din acelasi vesnic Club A unde am petrecut de minune sub dictonul "Fara bere, nu-i placere" din cauza antibioticului pe care trebuie sa-l iau la ora fixa atunci cand imi aduc aminte. Cred ca am baut 3 litri de apa in noaptea asta.
M-am saturat de locul asta. Fauna s-a diversificat extrem de mult in dauna distractiei. Ingramadeala e sufocanta. Vreau sa gasesc un loc nou unde sa fie bere la trei lei sticla si sa pot sa ma misc.

P.S. Poate prind pe vreun copyrighter ca-mi fura dictonul ca a incurcat-o.

Aici imi torn cenusa in cap

Stimate cititor,

Intr-o insemnare anterioara care se numeste “ Deciziile unui fluture si influenta acestora asupra pretului la marar” am scris o tampenie cam cat mine de mare. Omul nu este un animal social si va rog sa-mi permiteti ca pe aceasta cale sa cer iertare tuturor celor ce au citit respectiva imbecilitate.
Repet. Omul nu este un animal. Nici macar social. Chestia asta cu animalul social vine dintr-o traducere tampita care mi-a ramas in cap cine stie de unde naiba. Aristotel ar fi caraterizat oamenii ca fiind “zoon politikon” intr-o incercare de a stabili rolul si locul acestora in natura. Din fericire pentru dumneavoastra, pentru mine, pentru Aristotel si pentru restul omenirii care a auzit vreodata de Aristotel, traducerea aproximativ corecta a acestui citat ar fi ceva de genul “animal care se ocupa cu politica”. Va anunt pe aceasta cale ca ideea lui Aristotel s-a invechit de mult timp si va invit sa meditati singuri asupra acestui aspect. Sunt absolut convins ca veti ajunge la o concluzie cel putin similara cu cea la care eu am ajuns in privinta acestui aspect.
Curios este ca unii oameni se chinuie zilele astea mai abitir ca niciodata sa imi dovedeasca ca sunt animale. Norocul meu este ca nu imi sunt prieteni si nici macar cunoscuti.
Pentru orice alte informatii, va rog nu ezitati sa–mi lasati un comentariu.
Va multumesc anticipat pentru timpul dumneavoastra dedicat acestui blog.
Cu stima,

no_one

Leapsa ca la clasa a 1-a

4 seriale TV care-mi plac:

· Stargate
· Lost
· Southpark
· Doctor Who

5 filme care-mi plac:

· Stalker
· Eternal sunshine of the spotless mind
· The inner circle
· On the beach
· 28 days later

5 emisiuni TV la care nu ma uit sub nici o forma:

· toate emisiunile trecute, prezente si viitoare ale lui Mircea Radu
· toate emisiunile trecute, prezente si viitoare ale lui Dan Negru
· toate emisiunile trecute, prezente si viitoare ale Andreei Marin
· toate emisiunile trecute, prezente si viitoare de gen “Procesul etapei”
· toate emisiunile trecute, prezente si viitoare de gen “Tradati in dragoste”

3 orase in care am fost si mi-ar placea sa locuiesc:

· Greenwich
· Istanbul
· Belgrad

2 orase in care am fost si nu mi-ar placea sa locuiesc:

• Nurnberg
• Salonic

3 orase in care am trait mai mult de 6 luni:

• Bucuresti
• Focsani
• Barlad

4 chestii pe care le-as manca oricand cu placere:

• Sarmale in foi de varza cu hrean si mamaliga
• Spanac
• Ciorba de pui
• Crema de zahar ars
  

2 chestii pe care nu le-as putea manca pentru ca nu pot sa le sufar:

· Chestii facute cu praz (ex. ciorba de praz)
· Pasta de naut

5 carti pe care le recitesc constant:

· Seria Dune – Frank Herbert
· Nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade si in special "Pe Strada Mantuleasa"
· Povestiri despre putere – Carlos Castaneda
· Picnic la margine de drum – A. & B. Strugatski
· Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez

1 carte pe care n-as citi-o decat ca lectura de plaja (numai in cazul in care mi-ar imprumuta-o cineva) pentru ca’s convins ca altfel mi-as pierde banii/vremea de pomana:

· Codul lui DaVinci – Dan Brown

Site-uri pe care le vizitez zilnic:

• www.computergames.ro/forum
• www.hotnews.ro
• www.imdb.com
• www.prizee.com

5 bauturi pe care le beau cel mai des si ordinea lor:

· Apa
· Ceai
· Cafea
· Lapte
· Bere

4 locuri in care am fost in vacanta:

• 2 Mai
• Herastrau (sat in Jud. Vrancea)
• Bran
• Cozieni (sat in Jud. Buzau)

4 locuri unde as vrea sa fiu acum:

· Londra
· Palermo
· Lisabona
· Plaja pustie dintr-o insemnare anterioara

Blog-eri pe care ii tag-uiesc:

Nimeni

Idei gasite pe fundul unei sticle

Acu’ cateva zile vorbeam cu un amic despre niste concepte filozofice. Amandoi eram cam bauti dar nu cred ca alcoolul a afectat prea mult calitatea discutiei dintre noi desi in virtutea spiritului latin pe care il posed m-am enervat destul de tare. Eu ii spuneam ca in orice om se ascunde un mic Buddha, ca nu exista limite si nici destin. El spunea ca avem limite din cauza putinelor resurse pe care le avem la dispozitie si trebuie sa fim atenti la alocarea acestor resurse pentru ca altfel dam de dracu’ sau ajungem la balamuc. M-am revoltat. Nu exista limite. Ma enerveaza sa am limite. Cu o cantitate suficienta de intentie as putea fi orice. Nu exista destin. Nu exista predestinare. Acum esti tot ceea ce poti sa fii. In viitor, vei fi tot ceea ce vei putea sa fii. Insa exista un mare “dar”. A trebuit sa recunosc ca resursele sunt limitate. Timpul e limitat. Nu am suficient timp pentru experimente. Si de aici cred ca vine si starea de nesiguranta data de constientizarea faptului ca la un moment dat vei fi oale si ulcele. Si am impresia ca din nesiguranta asta se trag toate depresiile. Posibilele alternative ale vietii mele ma omoara si pe mine. Nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi facut ceva cu totul diferit? Oare as fi fost mai fericit? Oare as fi trait mai mult?
Legatura din aceste doua idei, de altfel foarte corecte ambele, cred ca este data de un echilibrul pe care trebuie sa-l cauti. Un echilibru intre limitele pe care le ai si posibilitatea pe care stii ca o ai sa ajungi la libertatea totala si absoluta. Scriu si imi vine in cap alta idée. Cum dracu’ sa incerci sa ajungi la libertatea totala la care ai visat toata viata ta atunci cand iubesti pe cineva? Iata alta balanta care trebuie echilibrata.

Am inceput sa ma intreb de ce n-am mai reusit sa scriu in ultimul timp nimic. Inspiratia imi era lesinata, intinsa pe podea cu cracii in sus. M-am intrebat daca nu cumva am nevoie de o frustrare sau de o stare de depresie. Sau macar o mica amintire care sa ma faca sa ma visez la ceea ce s-ar fi putut intampla daca …
Am inceput sa-mi bag nasul prin bloguri ca sa gasesc macar o juma' de fraza care sa–mi invie inspiratia.
Toata lumea e trista, frustrata, deprimata. Mda...banuiesc ca acum tot ce ne-a mai ramas e sa ne imbatam pana ni se rupe filmu’, sa ne luam la bataie aiurea, sa ne construim identitati false sau sa dormim de-am boulea. ... nu-i asa? Viata e de cacat. Sa traiesti e de cacat. Toti sunt de cacat.
Personal declar ca imi bag picioarele. Eu vreau sa fiu vesel. Vreau sa rad si vreau sa fac oamenii sa zambeasca.
Viata nu-i nici curva, nu-i nici clown, nu-i nici vreo zana care in fiecare dimineata te pocneste in cap cu un betigas fermecat.

Altii spun ca secretul este sa fii tu insuti.
... daca toti am fi noi insine ... fara nici un fel de oprelisti cred ca ar fi un fel de anarhie absoluta. Si cred ca intr-un fel mi-ar placea. Dimineata as bate-o pe asta care sta sub mine pentru ca ma trezeste cu haita ei de caini agresivi si imposibili, la pranz cand as iesi din casa dupa tigari as saruta pe gura prima necunoscuta draguta pe care as vedea-o, dupa-amiaza la 5 m-as duce sa-mi beau ceaiul cu ambasadorul Marii Britanii si seara probabil ca as lua un aurolac din Metrou sa stea la mine iar noaptea ti-as ciocani la usa ca sa te tin de vorba pana dimineata si sa privim la stele.

Daca as putea sa fiu eu insumi, cred ca as vrea sa ma transform intr-un furtunar.

... tu iti dai seama ca ai putea fi orice as vrea eu sa fii?

Scris sun influenta spirtuoaselor ...

Bauta cu niscai blogeri de seama in Club A. Lingura nu exista ... 'tu-i mama ei de lingura. Si bafta. Ma rog ... in principiu ... fundamentarea acelor doua idei antagoniste e corecta / justa in ambele variante ... dar lingura tot nu exista. Am baut (40000 ROL = 3 beri) destul de mult si am intrat in posesia a doua certificate (necompletate) de divort (aviz amatoarelor) dar cel mai important a fost ca am ras asa cum n-am mai ras de mult timp. Sa va fie de bine la cei care n-ati venit si la cei care ati plecat muuult prea devreme.
Am aflat ca prazul e patrujdemii kilu' la non-stopu' lu' nea Gica.
Salutare.

Examen

Am motive bine intemeiate sa cred ca am luat 5 la examen. Multumesc tuturor celor care mi-au tinut pumnii.

Bubulin junioru'

Sunt tare mandru ca am fost promovat la rangul de bubulin junior. Daca vrei sa stii ce mananc pe acasa, daca vrei sa stii in ce carciumi am mancat si mi-a placut intra aici.
Va doresc pofta buna!

Ce am facut eu in w/e ...

Azi dimineata m-am trezit pe la opt cu o durere crunta de cap si o ameteala specifica unei anumite cantitati de alcool ingurgitate peste noapte. Ceea ce m-a nedumerit a fost energia cu care m-am trezit. Starea asta n-a durat prea mult pentru ca am fost invins de ameteala si m-am bagat la loc in pat. M-am trezit pentru a doua oara in jur de doispe. M-am dus la circu foamei din apropriere si am mancat inghetata de lamaie. Dupa inghetata de lamiae am coborat la supermarketu’ de la parter. Niste batuti in cap cu preturi mari. M-am surprins de vreo cateva ori uitandu-ma ca vitelusul vreo 5 minute in sir la acelasi conserva. Deh…efecte secundare de aseara. Aseara mi-am intalnit confratii de blog. Adi, care scrie www.weblog.ro/emotionant, enumerat pe toata lumea. Asta ca sa evitam redundanta. Ingramadeala a fost distractiva si placuta. Discutie cu Melk, Uvoii si Andressa despre ce au in cap barbatii care se duc la McDonalds cand ii asteapta friptura acasa. Zgomotul a impiedicat insa o discutie fructuoasa si aprinsa pe tema asta asa cum mi-as fi dorit. Raman dator. Cu Midori mi-am descoperit afinitati in ceea ce priveste fumul de discoteca. Toata lumea s-a impacientat cand Midori a sarit sa deschida geamul dar singurul rezultat a fost o briza de aer proaspat care a fost tare binevenita. Am fost torturat de blitzurile aparatelor foto. Jolly a fost neasteptat de cuminte. Melk se rusinase tare la un moment dat … cum sa mai scrie ea la blog daca o sa o vada lumea in poze. A venit si o colega de-a mea de master, Monika impreuna cu o prietena al carei nume nu mi-l aduc aminte acum. Ca sa vezi ca lumea e mica, prietena Monikai si Midori sunt si ele colege de master. Bobby si Patric in mare verva au terminat tot Pepsi-ul din bar. Batranul fumator … n-a fumat, n-a baut si a fost mult mai cuminte decat ma asteptam.
Aaaaaa … cu Jacku’ … multumesc fetelor care au tinut de sase. Oameni buni care va stiti cu musca pe caciula … va rog … nu-l ma beti ca pe apa. Au mai ramas doua degete pe fundul sticlei si am plecat pe propriile mele picioare. Nu stiu daca sa fiu mandru ca am fost the last man standing sau usor trist pentru ca a durat asa putin.
Cand am ajuns, s-a intamplat o chestie tare. Parca cunosteam deja pe toata lumea din vedere. Mi-as fi dorit sa stau la palavre cu mai multa lume si mai mult timp dar lumea a dansat de mama focului, a baut, a ras in hohote si per total a iesit cu mult mai bine decat ma asteptam.
Maine am restanta la Risk Modeling. N-am invatat nimic si nici nu o sa invat. Mi se pare o prostie sa inveti despre niste lucruri care n-au absolut nici o legatura cu managementul proiectelor internationale. In plus de asta mi se pare o absurditate dusa la extrem sa faci cursuri timp de 5 zile si sa ai de invatat peste 400 de pagini pentru ca profesorul tau este atat de varat in chestiuni teoretice si atat de pasionat de munca lui incat nu este in stare sau nu este interesat sa faca un mini–rezumat al acestor 400 de pagini astfel incat sa fie intelese de oameni care nu au terminat A.S.E.–ul, sa fie accesibile ca timp celor care sunt angajati si sa ramai cu ceva in cap. Da’ stiu … nu ma pune nimeni sa fac master … dar asta nu inseamna ca trebuie sa ajung subiect de gluma pentru niste profesori.
Nu ma simt mai bine pregatit profesional dupa acest master si nici n-am invatat cine stie ce lucruri noi. L-am trecut la categoria tepe. Stiti voi … prima data e mai greu.
Maine e luni. La modul general vorbind, ziua asta de luni cred ca e un dezastru pentru toata lumea.
Noapte buna.

Opium la ora 9

Mah...care vii la intalnire si ai furtun pe acasa sa vii cu el, cu furtunu', in traista ca Jolly zice ca nu or sa ne lase aia sa venim cu bautura de acasa. Bagam sticlele sub masa si tragem cu furtunu'. Preferabil sa fie furtun din ala de perfuzie (ca sa incapa mai multe odata) da' sa fii si tu politicos si sa aduci unu' nefolosit. Lichidu' de racire (bere, suc, etc.) ti-l procuri pe plan local daca ai nevoie.

Axioma

Am citit azi o chestie care mi s-a parut interesanta si mi-a parut rau ca n-am gandit-o mai devreme cu creieru' meu.
…………..
Daca ai asteptari absolute de la oameni cu siguranta vei ajunge sa fii dezamagit.
…………..
O dezamagire azi, alta maine si tot asa. Nu e greu de prevazut unde poti sa ajungi. Acu’ mai ramane sa te convingi de treaba asta. Presupun ca atunci cand vei incepe sa intelegi se vor schimba niste perspective. Mda. Cam atat. In continuare fiecare gandeste ce vrea, ca de aia avem cu totii creier.
Salutare. Prazul verde ti-l cumperi singur(a).

O insemnare fara absolut nici o tinta si al dracu’ de subiectiva...

….pe care am scris-o ca sa imi aduc aminte de mine.

Oamenii judeca situatii. O situatie se poate judeca in doua moduri. Rational si emotional. Dar din pacate, inteligenta nu are prea multe lucruri in comun cu capacitatea de a intelege oamenii.

Cu cat inteligenta ta e mai mare, daca nu ai aceasta capacitate, vei ajunge probabil sa ai propriul tau adevar, ti-l vei instala in creier pe un soclu frumos din marmura si-l vei inconjura cu un gard de fier forjat. Si pentru ca esti inteligent mi se pare normal ca iti vei gasi tot felul de justificari, proptele si axiome care sa-ti sustina adevarul.
Cu inteligenta vine si orgoliul si atunci vei incerca sa-ti aplici adevarul in stanga si in dreapta fara nici un fel de consideratie pentru adevarul altor oameni. Te va interesa doar adevarul tau propriu si vei avea putina intelegere asupra adevarului altor oameni.
In acest caz, daca ai o capacitate redusa de a intelege oamenii precum si o disponibilitate redusa pentru astfel de lucruri, probabil vei sfarsi prin a avea relatii numai cu oameni care iti cunosc adevarul. Relatiile inter-umane sunt motivate de interese. Acum vei hotara singur ce reprezinta pentru tine aceste “interese” pentru ca n-am chef sa intru in detalii.
Asa cum ne invata inteligenta poporului ca “cine se aseamana se aduna”, probabil si cercul tau de “interesati” va cuprinde oameni cel putin la fel de inteligenti ca si tine. Care au la randul lor adevaruri. Pentru ca nivelul vostru de inteligenta si cultura este aproximativ egal veti schimba multe pareri despre adevarurile voastre. Un anumit grad de politete si de subtilitate cu care stii ca trebuie sa tratezi aceste relatii, sa zicem, te va face deocamdata sa nu le indesi pe gat adevarurile tale. In fine…
Cert este ca vei gasi la un moment dat pe cineva al carui adevar se apropie de al tau. Aceasta apropriere poate sa fie naturala (am vazut foarte putine cazuri pana acum) sau fortata. Apropriere fortata? Cum adica. Nu se poate asa ceva. Doar am stabilit de la bun inceput ca toti oamenii din povestirea asta de tot cacatu’ sunt inteligenti, nu? Chiar super inteligenti si cultivati. Cum sa faca ei asa ceva? Da’ de ce n-ar face asa? Ii impiedica cineva? Hai sa fim seriosi. Oamenii au interese. Hmmm…. Exista atatea ganduri in capul oamenilor incat cred ca as fi tare nefericit daca le-as putea sti pe toate. Ma gandesc ca singurul refugiu l-as gasi in solitudine absoluta. Ce dracu’.... fii sincer cu tine insuti si admite ca asa e. Si acum repeta dupa mine: oamenii sunt meschini. Sex, bani, pozitie sociala … sunt atatea motive si n-avea grija ca mai pot gasi inca o duzina.
Ei bine … oamenii aia inteligenti ca asa tine vor descifra adevarul tau si il vor adapta pe al lor. Motivul? N-ai inteles nici acum? Ba da?!!? Bun. Hai mai departe.
In orice caz … daca respectivul este barbat si tu esti femeie, sau invers, daca toate celelalte conditii pe care le consideri absolut necesare sunt si ele indeplinite (se spala pe dinti, nu e gras(a), nu ii put picioarele, are toti dintii in gura, etc.) atunci e usor de prevazut ca te vei indragosti de respectivul. Hai sa consideram situatia ideala. Amandoi veti cunoaste o frumoasa poveste dragoste pentru ca vreau sa presupun ca respectivul/respectiva va incepe sa aiba oarecari sentimente pentru tine. Nu le discutam acum ca oricum n-au prea mare importanta si sunt produsul unui fals. Cel putin la inceput povestea asta de dragoste va fi foarte frumoasa dar dupa o anumita perioada de timp unul dintre voi va iubi mai putin. Cauzele sunt diverse si nu vad rostul pentru a le discuta acum. Dar stii si tu ca am dreptate. Ma gandesc ca in functie de cum percepeti ca este timpul care va mai ramas la dispozitie ori va despartiti la initiativa unuia dintre voi ori ramaneti impreuna.
Atunci cand constientizezi ca ai putin timp la dispozitie vei ramane cu el/ea. De ce? De dragul copiilor pe care i-ai facut cu el/ea, din comoditate, din oboseala, din lipsa de timp … tu o sa le stii atunci mai bine decat le-as putea sti eu acum. Nu e greu de prevazut ca peste un timp, o sa te apuci de bautura, o sa-ti descarci frustrarile prin paturi straine sau o sa plangi pe intuneric.
Copii aia o sa-i creasca ai tai pentru ca, nu-i asa? …. maica-sa e o taranca proasta, taica-su e un dobitoc si la in casa la ei pute, ‘r-ati ai dracu’ de nespalati. Copii aia o sa creasca si o sa descopere ca familia lor nu e chiar o familie fericita si o sa intrebe de ce plange mama si de ce se imbata tata sau invers. Si or sa creasca si mai mari si o sa-i dai la facultate … si dupa aia … chiar nu ma mai intereseaza pentru ca eu cred ca ai priceput ideea.

Aaa…sa nu uit.
Dupa aia ai sa mori. Stai linistit(a). N-ai sa mori ca asa vreau eu. O sa mori ca asa vrea Dumnezeu sau in cazul in care esti ateu/atee o sa mori din cauza unui concurs nefericit de imprejurari sau de batranete. Ca asa mor oamenii.

Ei bine … Asta a fost toata viata ta.

Iti e frica?

Prietenul meu Pepe*

…Il cunosc de multi ani. Am realizat asta azi. L-am cunoscut acum aproape 13 ani si de atunci am ramas impreuna daca pot sa spun asa. M-am invartit in jurul lui si el s-a invartit in jurul meu.

Pepe … ei bine … Pepe imi e frate. Imi e sora. Imi e tata. Imi e mama. Dragul de el … s-a gandit sa imi intinda o mica capcana pentru ca lui Pepe ii place sa faca tot felul de giumbuslucuri. Da’ eu stiu ca Pepe are un suflet tare bun. Pepe e bataios si tafnos. Seamana cu un mic leu si sa stiti ca nu glumesc absolut deloc. Culmea e ca seamana cu un mic leu chiar si la aspect. Cand il vezi n-ai crede ce suflet mare are inauntrul lui. Pepe e singur dar are multi prieteni si infinit mai multi cunoscuti. Pepe e trist. Pepe e vesel. Pepe iti va spune intotdeauna tot ce are pe suflet. Cateodata Pepe ascunde anumite lucruri. Nu te gandi acum ca Pepe ar putea sa te minta. Nuuuu. Doamne fereste. Hmmm … mai degraba, Pepe gandeste in capusorul lui tot felul de chestii pe care n-ar vrea sa le recunoasca nici picat cu ceara pentru ca Pepe e orgolios, incapatanat ca un catar si infrangerile nu-i sunt pe plac. Te injura cateodata de mama dar sa stii ca intotdeauna o face din dragoste. Te cearta. Iti spune vorbe bune si e prieten adevarat pe care te poti baza. Daca ar fi cineva care sa te ajute cand esti la ananghie, el e ala care o sa sara primul.
Imi e tare drag Pepe.

Phuuuiii … ce era sa uit.
Pepe e intotdeauna rational. Chiar si cand iubeste.

P.S. Acum ma gandesc ca lui Pepe i-ar face tare bine daca ar citi “Vrajitorul din Oz”.

*Aceasta insemnare a fost publicata dupa ce am aflat ca sub pseudonimul Pepe se ascundea de fapt (hi hi hi) fosta mea prietena care mi-a postat un comentariu-capcana la insemnarea "Concediu la mare" unde se(ma) intreba plina de inocenta (hi hi hi) de ce imi mai pup prietena dupa ce ea ma injura. Eh ... ma rog ... chestii mai personale. Pricepeti voi!

Un muscoi in lapte!

Inceput:
Zilele astea se desfasoara un foarte interesant schimb de opinii pe blogurile catorva oameni pe care ii citesc cu oarecare interes. Se vorbeste despre persoane de culoare si musulmani, despre atitudini si respect, despre culturi, religii si mirosuri corporale.
Am fost in Londra de doua ori pana acum, am stat cam 1 luna de zile acolo si n-am fost deloc cuminte. Am umblat mult, am cunoscut o gramada de oameni … si mai buni si mai rai. Intr-adevar, diversitatea culturala a acestui oras este atat de mare incat in primele zile am fost dezorientat in asa hal incat nu stiam cum sa ma imbrac. Pe strada puteai sa vezi nordici in tricou si bermude, latini in haine de piele si blugi si africani in pufoaice si cu fes pe cap.
Am facut tot felul de cumparaturi negociind abitir cu indieni, asiatici si englezi. Am mancat la marocani, vietnamezi, thailandezi, KFC, McDonalds, pakistanezi, etc. M-am saturat pana peste urechi de gustul si pretul unei farfurii cu fish&chips. M-am folosit de serviciile unui Icafe unde lucra o lituanianca draguta. Mi-am mancat micul dejun pazit de pakistanezi care nu stiau sa pronunte “english breakfast”. O portugheza tare blanda si politicoasa, care ar fi putut sa–mi fie mama mi-a facut curatenie in camera. Am vazut multe lucruri bune … si am vazut si multe lucruri proaste.
Cuprins:
Pentru mine, blogul este o chestie personala. Un blog este un cumul de opinii. Nu esti obligat sa–l citesti daca nu iti place. Nu sta nimeni cu cutitul la gatul tau in fiecare dimineata sa-te-ntrebe ce a mai scris x sau y. La fel de bine se poate intampla sa–ti placa pana intr-un punct si dupa aia sa realizezi ca ai fost tampit si ca ti-ai pierdut vremea citind prostii.
Multe din insemnarile mele sunt scrise cu un imbold dat de emotiile pe care mi le produc unele amintiri, altele sunt scrise din frustrari. Am banuiala ca oarecari frustrari au stat la temelia acestui “flame”.
Parerea mea este ca daca tot te bati cu pumnul in piept ca respecti oamenii, indiferent de culoarea pielii si mirosurile lor, atunci ar trebui sa respecti si opiniile acestora. Chiar daca uneori sunt tampite... Bun… Ai spus o chestie care mie mi se pare o tampenie/rautate. Nu sunt de acord cu tine. Dar in acelasi timp constientizez ca nu sunt detinatorul adevarului absolut. De ce as incerca sa-ti var pe gat un adevar care pentru tine nu e valabil? Nu ar fi mai bine sa ajungem la un compromis? Sau si mai bine … daca ai constientizat singur, in capul tau, ca a vorbit gura (degetele) fara tine, n-ai putea sa ceri iertare si sa incerci sa explici un pic mai bine situatia care te-a adus in starea asta?
Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Nu am intentia sa fiu avocatul cuiva dar sunt un tip pasnic care nu vrea sa vada atatea persoane pe care eu le consider dragute ca se balacaresc in public.
Personal am mirosit multe persoane de toate culorile care putzeau. N-as putea insa sa-mi fac o parere despre ponderea fiecarei culori in totalul populatiei unui oras mare. Sunt naiv si intotdeauna ma gandesc ca nu e starea lor naturala si ca au scuze bine intemeiate.
Incheiere:
In Londra, cu autobuzul circula multi turisti si persoane cu posibilitati financiare restranse. Multe persoane cu posibilitati financiare restranse traiesc in conditii foarte grele. Educatia si cultura se fac cu bani multi. Mai ales in Londra.

Si inca doua chestii pe ultima suta de metri.
Chestia nr. 1. Asa cum stiu ca atunci cand intru la tine in casa trebuie sa ma descalt la usa, ai putea si tu sa respecti legea si obiceiurile unei tari pe care o vizitezi sau in care vrei sa te stabilesti. E vorba de respect.
Chestia nr. 2. Caricatura nu a facut rau la nimeni. Doar daca incepi sa te iei prea in serios. Ceea ce e nasol. Tare nasol. In momentul asta incep sa moara oamenii si e tare trist.

Concediu la mare

Tot Bucurestiul cauta disperat o plaja virgina. O plaja izolata, fara oameni, fara manele, fara minoritari cu seminte si fructe, fara “nu da banii pe prostii, fa o poza la copii”, fara tigri si maimute in lesa, fara pizza facuta din resturi si chelneri plictisiti sau impertinenti, fara Britney care iti urla in cap la doua dimineata, etc.
Ei bine … eu am gasit plaja aia. Am identificat-o. Am aflat cum se poate ajunge acolo si ce localitati sunt prin preajma. Stiu tot.
Bun. Acum organizarea.
Deoarece planuiesc sa stau acolo cel putin 2 saptamani trebuie sa gasesc o sursa de hrana si una de apa. Cu apa sa zicem ca o rezolvam cumva. Dar cu hrana s-a dovedit mai dificil decat ma asteptam. La dracu’ … nu pot sa mananc 2 saptamani conserve. Am incredere ca anii petrecuti la camin n-au trecut degeaba pe langa mine si sunt convins ca n-as muri de foame din cauza ca n-as sti cum sa–mi fac o ciorba.
Am hotarat ca este necesar sa apelez la surse de hrana pe care trebuie sa le identific pe plan local. Buuun. Pescuitul se exclude pentru ca asta e singurul lucru la care n-am rabdare. Ramane sa merg in sat sa gasesc o gaina, o rosie, un cartof, etc.
…………………………………………………….
“Buna ziua.”
“Buna ziua.”
“Aveti o gaina de vanzare? As dori sa cumpar o gaina.”
“Pai, n-as prea avea. Stai sa intreb nevasta. Dar te vad baiat citit. Esti invatator? Ce dracu’ cati’n sat acu’n iulie?”
Si fara sa mai astepte raspunsul meu:
“… Nevastaaaa!!! … Marieeee …. Fah, Marie, faaaaahhh….tu n-auzi? … ‘tu-ti auzu’ cui te-a facut!”
“Ce-i mah? Ce tipi ca tampitu’ asa sa ne-auda tot satu’?”
“Fah … tampita-i mata care te-a facut. Taci din gura si vino la poarta ca a venit cineva la noi”
“Saru’ mana doamna.”
“Buna ziua.”
“As dori sa cumpar o gaina de la dumneavoastra. Cat ma costa in plus daca o taiati?”
“Apoi dai si mata cat ai crede.”
“O suta de mii e bine?”
“E bine … e bine. Da banii incoace.”
Ii dau banii si dispare in spatele casei de unde dupa putin timp se aude zburataceala de pasari si un carait de gaina care inceteaza brusc.
“Cum te cheama mai baiete?”
“Ioan.”
“Bei un rachiu?”
Ma uit la el. Roscovan si ars de soare. Cu siguranta e lipovean. Daca ma pun sa beau cu asta ajung taras la cort.
“Beau!”
Roscovanul intra in casa si iese dupa putin timp cu doua pahare ciobite. Culege o sticla aruncata intr-un colt pe prispa si toarna in pahare.
“Si ia zii…Esti invatator?”
“Aaa … Nu. Nu sunt invatator. Am venit in concediu. Stau cu cortul pe plaja langa un copac traznit. Nu stiu cum ii spune la locul ala dar in fiecare dimineata trec granicerii pe acolo.”
“Aaaa…la Barca lui Podovatz”.
“Asa-i spune?”
“Da. Acu’ vreo douj’ de ani s-a imbatat asta, Podovatz si a iesit noaptea cu barca. Era luna plina si l-au vazut granicerii da’ n-au stiu ca e el. L-au somat sa stea si Podovatz si-a dat jos pantalonii si le-a aratat curu’. Au tras in barca … ca nici aia nu erau mai treji … si i-au gaurit barca. Podovatz era aproape de mal … batea vantu’ si s-a rasturanat barca cu el si l-a prins dedesupt. A murit ca prostu’ inecat, la doi metri de plaja, ca era prea beat ca sa iasa de supt barca.”
“Aaa ... imi pare rau … avea copii?”
“Nu … n-avea ca s-a incurcat cu o braileanca si i-a facut aia cu ulcica. L-a ingropat primaria.”
“Mai bei un rachiu?”
“Beau.”
E liniste. Tac si beau din rachiu'.
“Gata domnu’! Uitati gaina. V-am pus-o ’ntr-o sacosa de plastec.”
“Saru’ mana, doamna. Multumesc frumos”
“Sa fii sanatos.”
O musca bazaie toropita de caldura. Departe se aude un caine latrand.
“Dar niste cartofi gasesc la dumneavoastra?
“Pai io n-am cartofi nici pentru mine da’ vezi ca gasesti la nea Pandelica a lui Zburlitu’ din capu’ satului. E douj’ de mii kilu’.”
“Unde sta dansul?”
Primesc indicatiile, termin paharul si plec.
Gasesc casa lu’ nea Pandelica. Bat in poarta, ma latra un caine. Nu raspunde nimeni. Bat cu putere. Iese o vecina din casa de peste drum si intreb:
“Saru’ mana. L-ati vazut cumva pe nea Pandelica? Ca as vrea sa cumpar niste cartofi de la dansul.”
“Pai nu-i acasa mai mama e la birtul lui Cracila.”
“Puteti sa–mi spuneti cum ajung acolo?”
“Pai o iei pe aici pe ulita in jos … faci pe a doua poteca la stanga si ajungi in spatele bisericii. De acolo o tai prin cimitir. Birtu’ e in fata la cimitir pe partea dreapta cum te uiti.”
Cobor pe ulita, o iau la stanga, ajung in spatele bisericii, o tai prin cimitir, dau de carciuma. Intru…ma izbeste un miros care imi aduce aminte de restaurantul bunicului. Un miros de bere statuta. Intreb pe carciumar.
“Buna ziua. Va rog unde l-as putea gasi pe Nea Pandelica?”
“Uite–l in colt. Ala cu tricou’ rupt.”
Ma indrept vitejeste inspre masa din colt. In spatele meu birtasul era oarecum reticent la solicitarea unui domn pe care-l chema Belitu’ si care insista ca birtasul sa-l treaca la caiet ca ii da banii la sfarsitul lunii.
“Buna ziua.”
“Mmmna ziua.”
“Domnu’ Pandelica?”
“Iel. Ci vrei?”
“Pai uitati … am vorbit cu domnuuuu’ (fir-ar-al dracu’ ca am uitat sa–l intreb cu il cheama) … nu stiu cum il cheama ca am uitat sa-l intreb dar avea parul rosu si are casa langa un stalp care sta intr-o rana.”
“Aaaaa … Nelu’ a lu’ Potcovitu’… Si ce vrei?”
“Pai, domnu’ Nelu mi-a spus ca as putea sa vin la dumneavoastra ca sa cumpar niste cartofi. Se poate?”
“Apoi cum sa nu se poata. Se poate … se poate….da’ se poate sa dai si tu un rand de rachiu?”
“Dau rachiu’ da’ mergem sa luam cartofii dupa aia ca am o gaina taiata in traista si se’mpute de la caldura.”
“Bine. Ada beutura si dupa aia mai vorbim.”
Ma duc la carciumar, cer doua rachiuri.
“Bha .. te vad baiat sempatec. Ai grije cu Pandele ca p’asta daca-l scapi la beutura nu-l mai opresti. Ultima data mi-a spart baru’ si conbina. Daca se’mbata si de data asta chem politaiu’ sa faca proces verbal. Na’ rachiu’! Treij de mii!”
“Multumesc frumos … o sa am grija.”
Beau rachiu’ cu Pandele si mai beau inca 4. Se face 4 dupa-amiaza, timp in care aflu toata istoria satului. Mi se termina si tigarile. Nea Pandele imi da din carpatiu’ lui. Dupa inca vreo juma de ora, apare o femeie in usa birtului.
“Pandele, hai mah acasa. Hai acasa…Hai odata … Las-o dracului de beutura ca m-ai omorat cu zile. Tu ce stai ma si te uiti ca vitelu’ la mine?!?? Cin’ te-a pus mah sa-i dai bautura, fi’re-ai al dracu cu tot neamu’ tau cu tot. Ce vrei mah de la barbatu-miu?”
“Pai vroiam sa cumpar niste cartofi de la dumneavoastra.”
“Lasa ca’t arat io cartofi … tu-ti anafura cui te-a mai facut si pe tine.”
“Huuooo fimeii…lasa omu’n pace. Ce-ai cu iel?”
“Cum mah ce-am cu iel? Cum ce-am cu iel? Uita-te la tine, m-ai adus in sapa de lemn cu bautura. Numai la bautura iti e capu’.”
……………………………..
Ii las sa se certe, recuperez sacosa cu gaina ciopartita si ma strecor pe usa. Ma pocneste soarele in cap. Cald al dracu afara. Gasesc cu greu drumul spre plaja.
……………………………...
“Unde pastele matii ai fost mah betivule pana acuma? Tu stii cat e ceasul?”
“Am fost sa fac rost de gaina. Haide … mami … da-mi un pusi mic …”
“Porcule! Lasa-ma’n pace! Pleaca de aici! Phuuuu … cum poti sa puti a bautura!”
“Haaaaideee…un pus mic. Odata si gata …. ”
.............................................
Desi nu vreau ... cred ca o sa trebuiasca sa vorbesc cu primaru' satului sa cheme dreacu' niste investitori sa faca un supermarket si un restaurant ... ce mama naibii ... ca de aia l-a ales lumea primar.

Deciziile unui fluture si influenta acestora asupra pretului la marar.

Imagineaza-ti un fluture care zboara. Ti se pare ca zboara haotic, nu? Ce inteligenta poate exista in capul unui fluture? Dar cu toate astea fluturele ia decizii. Zboara in stanga, ocoleste o tufa, zboara in dreapta, se aseaza pe o frunza, zboara sus, trece peste gard si gata … a disparut. Nu-l mai vezi dar el exista. Zborul lui poate starni un uragan in cealalta parte a planetei sau poate determina o capra sa traga un vant. Ceea ce mi se pare trist este ca acest fluture imbecil nu este interesat de efectul acestor decizii. Fluturele nostru este frumos colorat si zboara pentru ca asta stie el sa faca.
Nu imi place lozinca “carpe diem” si nici implicatiile din cazul in care mi-as conduce viata dupa lozinca asta. Sunt un animal social si la randul meu trebuie sa iau decizii. Cum pot sa stiu care e decizia corecta? O decizie corecta nu inseamna o decizie buna pentru tine. O decizie buna pentru tine il baga pe altul in rahat. O decizie care il baga pe altul in rahat te-ar face sa te simti mai bine? Incepe sa te doare in dos de efectele deciziilor tale asupra altor oameni si gasesti scuza ca “asa e viata … curva”?

Stanga sau dreapta? Sus sau jos? Alege. Acum. Cum adica nu stii ce sa alegi? Timpul limita expira in 10 secunde. Vrei informatii suplimentare? N-am.

Cine stie? Poate ca sunt un fluture care viseaza ca e un om care priveste un fluture.

P.S. Apropo ... Cap sau pajura?

Managementul in Situatii de Criza. Capitolul "Ghinda si utilizarile ei"

Acu’ cateva zile ies la carciuma cu o persoana pe care nu o mai vazusem. Gasim o masa, comandam bautura si incepem sa vorbim. Eu, usor stresat de situatie, ma joc distrat cu pachetul de tigari. La care ea, fara absolut nici un avertisment, imi arde una peste pachetul de tigari. Obiectul zboara razant cu masa si se propteste intr-o vaza. Ma blochez. Ma uit la ea total nedumerit. Imi pune 3 ghinde in mana. “Na! Joaca-te cu astea.” Super tare.
.......................
Pana cand am plecat din carciuma aia, am reusit sa pierd o ghinda si m-am gandit de vreo doua ori ca poate trece cineva pe acolo, calca pe ghinda aia si cade in cap.

Caut loc la balamuc. Ofert pret bun

In ideea celor spuse in insemnarea mea anterioara, am sunat la balamuc sa-mi rezerv un loc. Mi-a raspuns o doamna foarte draguta (pe cat de draguta poate fi o doamna cu care vorbesti la telefon) care mi-a spus ca balamucul e plin ochi si nu mai sunt locuri libere anul asta si daca m-ar interesa ar putea sa-mi faca o rezervare incepand cu 23 aprilie 2007.
I-am multumit frumos pentru amabilitate si am inchis telefonul.
In ultima instanta, mi-am cumparat o ciocolata.

P.S. Partea buna este ca depresiile imi trec destul de repede si acum ma simt mult mai bine.

A 19-a depresie nervoasa

Am o depresie. Mi se întâmpla rar. Fenomenul a pornit in metrou in timp ce o femeie fara fata, imbracata intr-o plapuma galbena, mă împingea in alţi oameni. Si depresia si-a făcut loc încet cu paşi mici in ceafa mea. Apoi au coborât mulţi la Universitate si eu m-am uitat la ceas. Parca m-as fi uitat la tot timpul meu dintr-o data. Am coborât in Romana si m-a pocnit frigul. Un nod mi s-a instalat confortabil in gat. Mi-au îngheţat picioarele si apoi urechile. Am aşteptat liftul 5 minute făcând conversaţie cu un ratat. La etajul doi a urcat alt ratat dar asta îmi place pentru ca e vesel si vorbareţ. Aceleaşi fete in birou si m-am gândit pentru o fracţiune de secunda la fiecare dintre ei. Deschis computerul, mail-ul si messenger-ul. Mi-am luat cafeaua si am ieşit la ţigara de dimineaţa. Mă uit ca un viţel in cana de cafea la reflexiile pe care lumina le făcea in cercul negru. Si atunci mă loveşte iarăşi. Scurt si adânc. Fostul meu sef de birou mă atenţionează ca o sa vina d-nul X care se ocupa de importuri si exporturi si sa-i dau toate dosarele pe care le am pe partea asta. Caut in computer situaţiile importurilor si dau peste un mail vechi. Îl citesc si mă opresc la ultima fraza: „Cu timpul vei invata ca încercând sa ierţi sau sa ceri iertare, sa spui ca iubeşti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.” Jorge Luis Borges

De ce ti-ai facut mah blog?

Inceput:
“De ce ti-ai facut mah blog?”

Cuprins:
Eu mi-am facut blog pentru ca am dat peste www.weblog.ro din intamplare. Am inceput sa citesc bloguri si mi-a placut.
Eu mi-am facut blog pentru ca am avut de mic oarecari tangente cu scrisul. In clasa a cincea am luat premiul intai la un concurs de literatura SF si am primit “Momente si schite” de I.L. Caragiale, o cartea groasa si rosie cu dedicatie de la profesoara mea de romana, carte pe care ai mei o pastreaza cu sfintenie la Focsani. Imi pare rau dar nu imi aduc aminte subiectul povestirii mele. Stiu ca erau implicati martieni, un virus mortal si un happy end.
N-as vrea sa ma intelegeti gresit. Imi era absolut imposibil sa scriu comentarii in generala. Uram comentariile si compunerile despre ce am facut in vacanta de vara. Tin minte ca intr-o astfel de compunere am scris ca am fost la Bucuresti si m-am plimbat cu metroul a carui viteza maxima este de 70 km / ora. Stupid.
Ca sa rezum, ideea e ca mi se pare o stupiditate sa scrii comentarii la tot felul de poezii si proze faimoase unde varsta te impiedica sa fii cat de cat original dar unde nu aveai absolut nici o problema sa bati campii cat te tinea stiloul. Mic si prost … priveam cu o oarecare invidie si curiozitate catre comentariile de 10 pagini ale unor colege.
Mie imi placeau temele libere unde puteam sa–mi pun la munca imaginatia. Am avut un success enorm cu o varianta alternativa a sfarsitului la o povestire unde un pui de pasare moare de frig pentru ca si-a rupt o aripa. Evident tot un happy end si in acest caz.
Bun.
Un alt motiv pentru care mi-am facut eu blog este ca duc lipsa de prieteni. Mda. Regretabil dar asta este. Daca ma pocneste sambata seara cheful de o bere exista o probabilitate de peste 95% sa ma duc singur intr-o carciuma, sa beau 2–3 beri si sa ma intorc acasa. Cum ar veni … viata sociala egala cu zero.
Inca un motiv ar fi ca vreau sa-mi imbunatatesc abilitatile de comunicare. Inca ma gandesc daca sa scriu despre absolut tot ceea ce mi se intampla. Mi-ar placea dar constientizez ca timpul necesar unui astfel de exercitiu este foarte mare.
Scriu, sterg, imi caut verbe si sinonime, refac propozitii si fraze, sunt un “scriitor” vesnic nemultumit de rezultatul actiunilor mele. Idealismul e boala grea.
M-am despartit de fosta mea prietena si asta a fost un alt motiv (promit ca e ultimul). Cei care mi-au citit blogul cred ca au reusit sa-si faca o idée despre treaba asta. Insemnarile mele care se refereau la povestea asta le–am considerat de la inceput ca o terapie. Oricat de tampit ar suna … “terapie prin blog” … , terapia asta n-ar fi valorat nici cat 2 cepe mici daca n-as fi plecat de la premiza ca trebuie in mod imperativ sa scriu despre exact ceea ce simt. Cu toate ca s-ar spune ca’s un pic dezechilibrat pentru ca sar dintr-o stare sufleteasca in alta.
Asa ca de cele mai multe ori cand imi aduceam aminte de povestea asta rezultatul era o insemnare. Marturisesc ca am cateva insemnari pe care nu le-am publicat. Am constientizat ca nivelul de frustrare pe fondul caruia au fost scrise insemnarile nepublicate a fost suficient de mare incat sa denatureze situatia. Ceea ce mi se pare o chestie absolut necesar sa fie evitata intr-un blog.

In incheiere:
La urma urmei … chiar asa … de ce draq mi-am facut eu blog? Ma gandesc ca talentul meu de scriitor plin de imaginatie mi l-as putea manifesta la vreun ziar sau la o revista. Parerea mea! Hic!

Salutare si-un praz verde!

Azi

Azi am vazut un copil. Arata ca orice alt copil pe care il vezi prin parc, la scoala sau pe strada. Dupa tunsoare am crezut ca e baiat. Varsta aproximativ 10-12 ani. In picioare avea doar sosete. Pe jos ... ciment rece. Singurul lucru pe care l-a spus: "fac pipi". Prima data, cand am venit. A doua oara, cand am plecat. Cand i-am spus: "mah, iar faci pipi?" s-a speriat si a fugit. Dupa ce a plecat am aflat ca e fetita si trebuie sa vorbesti cu ea incet, rar, calm si sa-i zambesti. E un copil cu nevoi speciale.

Am notat urmatoarele:Au varste cuprinse intre 7 si 19 ani. Permanenti sunt 37 (16 fete si 21 baieti). Temporari (luni - vineri): ~ 63 baieti. Pe copii care sunt temporari, in w/e vin parintii lor si ii iau acasa.Ar avea nevoie de:A. Jucarii:1. Mingi plastic diverse culori (10-12 cm diametru): 25 buc.2. Papusi: 15 buc.3. Diverse alte jucarii de plastic. De preferinta cat mai solide. B. Incaltaminte:1. Incaltaminte diversa: pantofi sport, ghete, etc.2. Papuci de plastic pt. baie: 100 buc. (se rup repede si de aceea am pus o cantitate mai mare)C. Imbracaminte:1. Imbracaminte: pantaloni, pulovere, haine de iarna, jachete, tricouri, etc.2. Pijamale, bluze de corp, sosete, caciuli, fulare, manusi, etc.D. Igiena personala:1. Periute si pasta de dinti2. Sapun, pahare plastic pentru periuta si pasta, savoniere, samponE. Igiena:1. Detergent de rufe, Domestos, balsam de rufe, lichid de spalat vase, detergent pentru geamuri, etc. F. Diverse:1. Biberon: 20 buc. (extrema urgenta). Cativa copii au peste 7 ani dar singura modalitate de a-i hrani este cu biberonul. 2. Poze, desene, picturi, plante ornamentale, etc. (pentru pus pe pereti si prin camin)3. Refacut parc cu flori, pomi, gard viu, etc. (de vazut mai multe primavara)4. Refacut gard si poarta. (gard de beton absolut oribil, poarta din tabla sta intr-o rana)5. Centrala termica. Nu au intotdeauna apa calda si caldura. Cand nu e apa calda, incalzesc apa rece in bucatarie si o cara pe scari cu galetile ca sa spele copii. Refacut instalatie termica si calorifere noi. Caloriferele pe care le au sunt vechi si uneori se infunda.

Nume: Caminul de copii cu nevoi speciale nr. 11Adresa: Aleea Istru nr. 4Aspect: de puscarie. Cum se ajunge: Mergi pe linia lui 368. Treci de Raul Doamnei. Faci dreapta pe Prelungirea Ghencea. Prima la dreapta pe Aleea Potaisa. Prima la stanga e Aleea Istru. Pe dreapta e caminul. Gardul de beton e inconfundabil.

P.S. D-na Rodica M. si D-soara Ana P. (colege de birou): va multumesc pentru ajutor!

P.S. Am uitat sa mentionez: cearsafuri, prosoape, fete de perna, acuarele, bloc de desen, creioane, carti de colorat, creioane/carioci colorate, carti pentru copii, carti cu poze, etc.

Exist

Pentru tine:
M-ai facut sa zambesc cand eram tare suparat. Multumesc. E tare bine cand cineva iti aduce aminte ce e cu adevarat important. Sunt inca la scarbici, beau moccacino, sunt relaxat. Doamna responsabila cu curatenia face curat. Am mancat jumate de pachet de napolitane de la buna doamna M. Multumesc tuturor. Azi e terminata treaba. Ma doare maseaua. Trebuie sa ajung neaparat la stomatolog. Maine incepe circul. Depun oferta. Ureaza-mi bafta.

Pentru mine:
Azi a fost o zi tare frumoasa. Dupa mult timp, incep sa simt ca traiesc. Pazea!!!

Pentru ceilalti:
Cand a fost ultima data cand ai facut un copil necajit sa zambeasca?

Promisiune

Cand eram eu mic … ma rog … s-au intamplat multe cand eram eu mic dar acum as vrea sa vorbesc despre un anumit lucru.
Nu cred ca mi s-a explicat cu destul de multa convingere si insistenta de catre cei care mi-au format caracterul ceea ce inseamna "promisiune". Asa ca pana de curand am ramas cu lacune in privinta asta. Pur si simplu, pentru mine promisiunile nu insemnau mare lucru. Chiar si alea pe care mi le faceam singur.
.....................
Ne-am cunoscut in primul an de facultate. Eram un pusti din provincie. Stateam in caminele din Vitan. Drumul Taberei a fost primul cartier in care am haladuit. Hmm … Incerc sa–mi aduc aminte dar in minte imi apar doar franturi. Sunt momente placute. Cum mergeam aiurea pe strazi. 90 de lei un pateu la Panipat. Primul sarut. Chiar a fost primul. Examene. Am avut o relatie foarte scurta atunci. Eram copii, eram nemuritori, nu stiam ce inseamna sa traiesti. Am incercat sa inteleg. Apoi am uitat. La sfarsit am iertat. Complet, fara remuscari, fara regrete. Dar fara sa vreau am sters cu un burete absolut tot ce se intamplase.
.....................
Dupa putin timp, drumurile noastre s-au despartit. Mai tarziu ne-am reintalnit cu placere de multe ori, am vorbit, ne-am dat tarcoale timp de 10 ani. De fiecare data eu plecam. Viata a mers inainte. Nu sta pe loc pentru nimeni. Motivele erau diverse, cateodata erau stupide, cateodata pentru ca lipsa de comunicare e ca un cancer … in fine. Spre rusinea mea, desi acum ma gandesc ca de fapt a fost o prostie de fiecare data cand s-a intamplat, cred ca am plecat de cel putin 4 ori.

Anul trecut ne-am luat amandoi inima in dinti si am inceput sa ne pupam, sa avem grija unul de celalalt si sa ne spunem iubitzel si alte prostii, fara a sta prea mult pe ganduri pentru ca aveam impresia ca dupa 12 ani de zile ne cunoastem, ce mama naibii ...

Au fost momente pe care nu stiu daca as putea sa le spun speciale pentru ca e prea putin. Ca un batran marinar cu sufletul ars de soare si vant, cu parul naclait de sare, credeam ca asta e portul unde ma voi aseza linistit sa-mi astept batranetea. O casuta mica cu pomi risipiti printr-o gradina plina de culori. Un pui de caine. Mic, galben si cu burtica moale. Un motan flamand. Portocaliu si ciufut. Doi copii pe care sa–i privim impreuna de pe prispa, pe sub ochelari, cum cresc. Toate grijile unui parinte le asteptam ca pe un miracol. Cautam emotia unui planset de copil ca pe primul sarut. Teama pe care o incerci cand il atingi prima data. Si freamatul din suflet ca o dragoste din primul an de liceu.
Si atunci am promis. Am promis iubitei mele ca de data asta nu voi pleca asa cum am mai facut de atatea ori.

Acum "iubita mea" este fosta mea iubita. Barca mea s-a spart. Privesc in zare zambind chinuit si vaslesc catre un mal gandindu-ma la un strigat de copil. Imi sterg lacrimi fugare pe obraz. Acum stiu ce inseamna o promisiune.

Reglementari in domeniul relatiilor dintre barbati si femei.

Textul original l-am primit pe mail, avea 16 reguli si am scos ceea ce mi s-a parut in plus ca sa ajung la un numar de 13 reguli.

Explicatii:
De ce 13?
Pentru ca imi place acest numar.
De ce am publicat acest mail pe blog?
Pentru ca, in cazul meu, potrivirea este ... aproape incredibila.

1. FEMEIA face întotdeauna regulile.
2. REGULILE pot fi schimbate fara nici un fel de notificare prealabila din partea FEMEII.
3. Nici un BARBAT nu poate cunoaşte, sub nici o circumstanţa, toate REGULILE.
4. Daca o FEMEIE bănuieşte ca un BARBAT cunoaşte toate regulile, trebuie ca imediat sa ia măsura de a schimba o parte din ele.
5. FEMEIA nu greşeşte niciodată.
6. Daca o FEMEIE greşeşte este o neînţelegere cauzata de ceea ce un BARBAT a spus sau a făcut greşit.
7. FEMEIA se poate răzgândi in orice moment.
8. BARBATUL nu se poate răzgândi niciodată fara acordul scris al FEMEII.
9. FEMEIA este indreptatita sa fie nervoasa in orice moment.
10. BARBATUL trebuie sa fie calm in orice moment, cu excepţia cazurilor in care femeia vrea ca el sa fie nervos.
11. BARBATUL trebuie sa fie capabil in orice moment sa "citească" ce e in mintea FEMEII.
12. FEMEIA poate sa fie gata ... când este ea gata.
13. BARBATUL trebuie sa fie întotdeauna gata.

In urma unor comentarii venite din partea unor critici care imi citesc blogul, carora vreau sa le multumesc inca odata pe aceasta cale pentru sprijinul lor, precum si pentru a lamuri starea de spirit pe care am avut-o cand am publicat cele de mai sus, vreau sa precizez urmatoarele: am publicat aceasta insemnare zambind intelegator.

Loto

Mi-am "recuperat" parola la Yahoo cu Revelation v2, un programel deosebit de interesant.
Maine...la munca, pentru ca vacanta s-a terminat. Daca la inceputul concediului ma simteam vinovat ca stau degeaba acasa, acum ma simt aiurea ca trebuie sa ma duc maine la serviciu. Ma intreb ce as fi facut maine dimineata daca as fi castigat premiul cel mare (~4.800.000 Euro) sau cel de la categoria a II - a (~20.000 Euro). Probabil mi-as fi facut bagajele pentru o plecare in Lisabona, Palermo sau Barcelona. Astia care au gasit doar 4 numere se duc maine la serviciu. Sa-mi fie de invatatura de minte. Data viitoare sa gasesc toate numerele. :-)

La Multi Ani! ...sa dea Dumnezeu ca in 2006 sa zambiti mai mult decat in 2005. Sa fiti si sanatosi.

De ce ma doare capul acum?

M-am intors in Bucuresti.
Sambata am fost la serbare. A fost neasteptat de putina lume. Nimic neobisnuit. Pe la 4:30 dimineata am ajuns acasa dar nu am putut sa adorm imediat. M-am gandit la tot felul de chestii si intr-un tarziu am adormit cu ele in cap. Am visat multe traznai. Am reusit sa dorm 3 ore pana au inceput ai mei sa tropaie prin casa. Am mers la bunici. Ne-am intalnit cu unchiul meu si cu sotia lui. Organizat traditionalul concurs "cine mananca mai mult". Am castigat. Am dormit. M-am plimbat de nauc prin oras. Am dormit. Trezit. Frecat telecomanda TV. Adormit. Trezit. Plecat inspre Bucuresti.
Nu mai am ce povesti.
Salutare si-un praz verde.

La Focsani

Concediu de pe 19.12.05 pana 02.01.05.
Am facut ce fac de obicei oamenii in concediu. Cea mai neobisnuita chestie pe care am experimentat-o in concediu asta a fost ca m-am simtit vinovat tocmai ca mi-am luat concediu. Ceea ce e o tampenie. Nu as fi crezut vreodata ca o sa ajung sa spun despre mine ca muncesc prea mult.
Deoarece sacul cu minuni e gol, prietenii stiu de ce, in prezent sunt la Focsani. Ai mei mi-au cumparat un televizor de Mos Craciun, ceea ce e iarasi o tampenie dar ii inteleg. Se plictisesc cumplit cand vin sa ma viziteze. Intr-un comentariu la un post anterior precizam ca mi-am vandut televizorul acum aproximativ 1 an ca sa-mi cumpar bautura, satul fiind sa platesc 30 RON pe luna ca sa-i vad pe Iliescu, Nastase si alte nenorociri/nenorociti incluzand babe violate, bataie intre mosi la carciuma satului, accidente, etc. Acel comentariu al meu a fost generat de scarba pe care mi-o provoaca modul in care jurnalistii TV inteleg sa-si faca meseria. Televizorul nu l-am vandut ci mai degraba sa spunem ca l-am facut cadou. In consecinta noul meu televizor va prinde numai urmatoarele posturi: EuroNews, National Geographic, BBC si VH1.
........
Scuze pentru intrerupere. Am fumat o tigara.
Sa continuam.
V-am spus ca am descoperit cu surprindere ca sunt un pic workaholic (adica tampit), ca sacul cu minuni a fost gol ieri (cine se simte cu musca pe caciula sa ridice mana in sus) dar tare as vrea sa se umple macar un pic saptamana viitoare, ai mei mi-au luat un televizor desi cunosc opinia mea referitor la acest aparat casnic, si ca fostul televizor nu mi l-am vandut ca sa-mi cumpar bautura ci l-am facut cadou.
Ce ar mai fi de spus?
Mi-am uitat parola la Yahoo asa ca nu imi pot accesa contul din alta parte decat de la mine de acasa. Diseara ma duc la o serbare. Un fost coleg de liceu si bun prieten implineste astazi 31 de ani. Atmosfera de sarbatoare ma irita. Ingramadeala peste tot. In tren, conversatii despre femei care se straduiesc sa faca copii dar nu pot din cauza alimentatiei, modului de viata, stressului, etc. Dumnezeu nu a fost mentionat printre cauze. S-a mai vorbit despre operatii la sold, proteze de sold si recuperare (aici am fost mult prea interesat, mi-am incalcat timiditatea si am cerut amanunte). Am baut un RedBull si dupa aia am incercat sa atipesc dar din cauze evidente nu am putut. M-am uitat pe fereastra. Am fumat. Mi-am adus aminte ca nu mi-am luat nici macar o pereche de sosete la mine. Am fumat de nervi. Partenerii de calatorie au adormit. Trenul a parcat in gara la Focsani iar eu am parcat in masina pentru ca tata a fost gentil si m-a cules de la gara. Am ajuns acasa. Am mancat sarmale in foi de varza cu hrean si cu paine. Yummy... M-am jucat cu pisicile. Am plecat la prietenul cu aniversarea care viziona Die Hard 2 impreuna cu un alt coleg de clasa din liceu. Am cerut o aspirina. Suportat interogatoriu despre ce am mai facut in ultimul an de cand nu am mai trecut prin Focsani. Am mai cerut o aspirina. Consoartele lor se chinuiau in bucatarie cu tortul. Am baut bere. S-a terminat filmul si am plecat acasa pentru ca toata lumea murea de somn mai putin subsemnatul care linsese ca tampitu' o doza de RedBull. Intr-un final am adormit uitandu-ma la poker pe Eurosport.
In postul viitor, pe care il voi scrie probabil marti seara cand ma voi intoarce in Bucuresti sau miercuri dimineata, voi povesti ce l-am rugat pe Mos Craciun in scrisoarea mea de anul asta.
In rest, sarbatori fericite si voua.

Acelasi

P.S. Daca anul asta ai avut prea mult noroc in viata si nu ai ce face de Revelion, te rog anunta-ma si pe mine pentru ca nici eu nu am ce face si ma gandeam ca poate ar fi bine sa infiintam un club sau ceva de genul asta.

P.P.S. Cred ca fumez cam mult.

Fara titlu

Astept scena dintr-o sala de teatru pustie unde ti-as putea povesti despre mine. O sa razi, o sa te infurii, o sa plangi, o sa ma urasti, o sa zambesti...o sa pleci sau o sa stai.

Astept mirosul de rumegus care anunta primavara.
Astept o seara caramizie. Voi privi cu ochi mari spre cer si voi zambi.

Astept ziua in care ma voi trezi si nu voi sti ce zi este.

Astept o dupa-amiaza de toamna petrecuta in parc, privind zambetul ochilor tai...ascultand jocurile copiilor din jurul nostru...

Astept singuratatea unui drum de munte.

Astept visul cu focurile de artificii si visul negru.

Astept o dupa-amiaza de iunie intr-o camera de camin cu ziare lipite pe ferestre.

Astept seara in care ma voi trezi si nu voi sti ca dimineata e inca departe.

Astept mirosul adus de vantul din nord in serile calde de vara.

Astept o seara calda de vara intr-un tren pustiu care merge spre nicaieri.

Astept fluieratul distant al unei locomotive in noapte.

Astept momentul in care piesa se va termina si actorii vor fi chemati sa primeasca aplauzele publicului. Voi revedea cu bucurie toti oamenii pe care i-am cunoscut. Le voi zambi obosit si voi multumi tuturor.

Nu exista ordine. Nu exista prioritati. Nu exista cand. Nu exista cum. Nu exista de ce. Nu exista hotararea de a determina incheierea asteptarii. Ai vrea sa ma ajuti dar eu nu exist. Ma privesti dar nu ma vezi. Sunt omul vesel...sunt omul trist....sunt omul care greseste...sunt omul furios...sunt omul bland...sunt om.

Aminteste-ti ca tu esti la fel.

Istoria umanitatii (pe scurt)

Alt motto: Fara femei am fi trait si acum in copac.

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa–si largeasca orizontul. Normal…incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand.
………peste ani………
n. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa ... un fel de chef de a scrie ceva care sa -i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si ... ….Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Cum poti sa faci sa-ti piara cheful de a muri

Iata ceea ce nu o sa afli cand o sa te uiti la stiri.
Dupa 2 ore de la accident, s-au gandit sa-l acopere cu o folie de plastic neagra taiata dintr-un sac mare de gunoi, dar i-au luat cele doua lumanarele de la cap. L-au lasat acolo, pe cimentul rece si ud. Doi copii vor creste fara tata.

Stirea de la ora 17

A murit un om langa mine. A murit fara zgomot. Era alpinist si a cazut de la inaltime. Si m-am gandit la apropriatii lui care vor primi de Mos Niculae vestea ca el nu mai e in viata. Nu il cunosc dar imi pare rau pentru sfarsitul lui tragic. As fi vrut sa scriu o insemnare mai lunga plina de intelesuri filozofice despre moarte dar imi lipseste inspiratia.
Bineinteles ca de la spectacolul tragic al unei morti stupide, hienele presei TV nu puteau lipsi. Sunt prezente sa filmeze o alta stire pentru ora 17.

Arta de a-ti fute singur viata

Un motto: Cateodata trebuie sa lupti chiar daca stii de la bun inceput ca vei pierde.

Nu cred in destin. Fiecare actiune, gest sau vorba iti construieste viata. Singur ti-o faci. Iar roata nu se intoarce niciodata. Nici nu ar avea cum sa se intoarca pentru ca tu, el, ea, altul nu mai sunteti acolo. V-ati carat cu totii in viitor si acum sunteti atat de prosti incat va uitati in trecut cu speranta ca viata, natura sau Dumnezeu o sa va razbune. Te mai gandesti inca la mania cereasca ce se va abate asupra ta intr-o zi, ca in celalalt colt de planeta un alt prost sa creada ca exista justitia divina? Ei bine…viata, natura sau Dumnezeu au lucruri mult mai importante de facut.

Noi doi am luptat un perfect razboi tactic in care ne–am identificat, discutat si cantarit toate greselile. Din aceasta lupta ar fi trebuit sa iesim mai buni si mai aproape unul de celalalt. Dar ce trebuie sa fac cand as vrea sa-mi dai ceea ce tu nu imi poti oferi tocmai din cauza temerilor tale? Ce pot sa fac cand numai eu trebuie sa ma schimb pentru ca tu esti prea corecta, prea ocupata cu propriile tale reguli si cu propria ta persoana?

… Da. Bine. Gata, gata. Am inteles ce vrei sa spui. Asta stiam si eu. Ar trebui sa-mi vad de drumul meu. Dar nu vreau. Am obosit tot fugind. Acum vreau sa lupt dar tot ceea ce pot sa fac este sa stau si sa tac uitandu-ma la tine. Si presupun ca tu, in coltul tau de lume, faci la fel... Insa motivele noastre difera.

Straine, tu ce faci cand Dumnezeu iti pune piedica?

24 h

Liniste. Ma trezesc. Intuneric. Imi e cald. Te ascult cum respiri. Visezi si visul tau se lupta cu tine si te chinuie. Te sarut pe frunte si ma umplu cu mirosul de copil mic al pielii tale. Te mangai pe burtica si e liniste iar. Adorm. Cu soapte din vis imi spui ca e tarziu. Lumina. Alta zi. E ultima si eu nu stiu.

Vreau sa stau. Vreau sa fug. Si vreau sa ma iei de mana si sa ma tii strans si sa-mi spargi cochilia cu un ciocan pufos de pitic si sa fugim impreuna. Si sa te arunc spre centrul universului si tu sa ma chemi sa vin langa tine. Dar tu ... Nu stii ... Nu vrei ... Nu poti ... Si-atunci fug. Singur. Si ...
....Tavan. Ceas. Apa. Camasa. Cheia. Metrou. Cerul in Romana. Lift. Cafea. Outlook si Yahoo. Ziare. Hartii. Ma gandesc la tine. Discutii. Cafeaua de dupa-amiaza. Mail. Metrou. Seara. Paine. Cheia. Computer. Intuneric. Liniste. Tavan. Ceas. Apa. Camasa. Cheia....

"de ce fugi?" m-au intrebat soarele si vantul ...

Ce as putea sa-ti spun prima data? Ca e prima data si ca stau in fata ta ca un copil in fata primei iubiri nestiind ce sa spun, ce sa fac?
...si tu astepti de fiecare data momentele astea ca si mine. Aerul dintre noi vibreaza. Timpul care trece greu. Stangacia gesturilor. Primul sarut.

Si o sa treaca si ziua asta si inceputul o sa se termine si o sa ma gandesc ca tot ce ti-am spus nu sunt decat niste prostii. Si in tacerea ta o sa-mi spun ca mai bine e sa fug asa cum am facut de atatea ori.

Si o sa fug. Si ai sa uiti. Si o sa intalnim din intamplare, trecand unul pe langa celalalt, intr-o fractiune de secunda incercand sa ne aducem aminte de noi. Si am sa vreau pentru o clipa sa ma intorc. Dar tu nu o sa mai fii acolo unde te-am lasat pentru ca lumea te-a luat pe umerii ei si a fugit cu tine.

Si am sa fug.

.....si singurii mei prieteni o sa fie soarele si vantul.